15 definiții pentru destoinic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTOINIC, -Ă, destoinici, -ce, adj. (Despre oameni și acțiunile lor). 1. Vrednic, merituos. ♦ Isteț, îndemânatic. 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv) Capabil; p. ext. în măsură (să facă ceva); competent. – Cf. sl. dostoinŭ.

DESTOINIC, -Ă, destoinici, -ce, adj. (Despre oameni și acțiunile lor). 1. Vrednic, merituos. ♦ Isteț, îndemânatic. 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv) Capabil; p. ext. în măsură (să facă ceva); competent. – Cf. sl. dostoinŭ.

destoinic, ~ă a [At: TETRAEV. (1574), 4v / V: (înv) deas~, ~nec, dis~, dos~ / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl достоин] 1 Demn de..., căruia i se cuvine ceva Si: vrednic. 2 Care este înzestrat cu posibilități intelectuale (remarcabile), pătrunzând cu mintea, înțelegând, pricepând ceva Si: priceput, (înv) pricepător. 3 Care posedă cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu sau care își cunoaște bine meseria Si: iscusit, îndemânatic, priceput, (asr) pricepător, (înv) practicos, practicist Vz. apt, capabil, competent. 4 (Fig; d. abstracte) Care se sprijină pe argumente solide Si: întemeiat, sigur.

DESTOINIC, -Ă, destoinici, -e, adj. (Despre persoane și acțiunile lor) 1. Vrednic, meritos. Îi era vechi prieten ofițerul învățat și destoinic, căutat în saloane pentru spiritul său vioi, respectat și temut printre colegi pentru caracterul său neșovăitor. D. ZAMFIRESCU, R. 235. ♦ Isteț, îndemînatic. Doi destoinici slujitori ai agiei s-au ținut de mine, adulmecîndu-mă ca pe un vînat. SADOVEANU, Z. C. 144. 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv) În stare (de a face ceva), capabil; p. ext. în măsură (de a face ceva), competent. Dar bine, cum ai să ajungi tu... la Meca, cînd eu și nu știu dacă voi fi destoinic să desăvîrșesc așa călătorie? MACEDONSKI, O. I. 436. Se simte destoinic a împărăți peste o țară așa de mare și bogată. CREANGĂ, P. 184. Această blană... nu sînt destoinic ca să o prețuiesc. ODOBESCU, S. I 282.

DESTOINIC ~că (~ci, ~ce) Care merită (ceva); vrednic (de ceva); demn. /<sl. dostoïniku

destoinic a. apt, capabil. [Slav. DOSTOĬNIKŬ].

destóinic și (vechĭ) dost-, -ă adj. (vsl. do-stoĭnikŭ [ca de-slușesc îld. do-], d. stati, stoĭati, a sta. V. dostoĭanie). Vechĭ. Vrednic. Azĭ. Capabil, apt.

distoinic[1], ~ă a vz destoinic modificată

  1. distoinicdistoinic LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

destoinic adj. m., pl. destoinici; f. destoinică, pl. destoinice

destoinic adj. m., pl. destoinici; f. destoinică, pl. destoinice

destoinic adj. m.(sil. -stoi-), pl. destoinici; f. sg. destoinică, pl. destoinice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESTOINIC adj. bun, capabil, competent, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. și pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mîndru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un inginer ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

destoinic (destoinică), adj. – Capabil, vrednic. Sl. dostoinŭ (Cihac, II, 95; Miklosich, Lexicon, 173; Miklosich, Slaw. Elem., 21), cu schimbarea pref. do- în des-.Der. destoinicie, s. f. (înv., demnitate, eminență; capacitate); nedestoinic, adj. (insuficient, inept); destoinici, vb. (a face vrednic, a da demnitate).

Intrare: destoinic
destoinic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destoinic
  • destoinicul
  • destoinicu‑
  • destoinică
  • destoinica
plural
  • destoinici
  • destoinicii
  • destoinice
  • destoinicele
genitiv-dativ singular
  • destoinic
  • destoinicului
  • destoinice
  • destoinicei
plural
  • destoinici
  • destoinicilor
  • destoinice
  • destoinicelor
vocativ singular
plural
destoinec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
distoinic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

destoinic, destoinicăadjectiv

  • comentariu Despre oameni și acțiunile lor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 1. Merituos, vrednic. DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi era vechi prieten ofițerul învățat și destoinic, căutat în saloane pentru spiritul său vioi, respectat și temut printre colegi pentru caracterul său neșovăitor. D. ZAMFIRESCU, R. 235. DLRLC
    • 1.1. Isteț, îndemânatic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Doi destoinici slujitori ai agiei s-au ținut de mine, adulmecîndu-mă ca pe un vînat. SADOVEANU, Z. C. 144. DLRLC
  • 2. Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv: capabil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: capabil
    • format_quote Dar bine, cum ai să ajungi tu... la Meca, cînd eu și nu știu dacă voi fi destoinic să desăvîrșesc așa călătorie? MACEDONSKI, O. I. 436. DLRLC
    • format_quote Se simte destoinic a împărăți peste o țară așa de mare și bogată. CREANGĂ, P. 184. DLRLC
    • format_quote Această blană... nu sînt destoinic ca să o prețuiesc. ODOBESCU, S. I 282. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.