13 definiții pentru desăvârșire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESĂVÂRȘIRE, desăvârșiri, s. f. Acțiunea de a (se) desăvârși și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Cu desăvârșire = cu totul, în întregime, pe deplin; absolut. – V. desăvârși.

DESĂVÂRȘIRE, desăvârșiri, s. f. Acțiunea de a (se) desăvârși și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Cu desăvârșire = cu totul, în întregime, pe deplin; absolut. – V. desăvârși.

desăvârșire sf [At: (a. 1775) GCR. II, 108/35 / Pl: ~ri / E: desăvârși] 1 Ducere Ia bun sfârșit Si: îndeplinire, terminare. 2 (Îlav) Cu ~ Cu totul Si: deplin. 3 (Îlav) În ~ De la început până la sfârșit. 4 Perfecțiune.

desăvârșire f. 1. lucrarea de a desăvârși; 2. rezultatul ei, perfecțiune: ale trupului desăvârșiri OD.

DESĂVÎRȘIRE, desăvîrșiri, s. f. Acțiunea de a se desăvîrși și rezultatul ei. 1. Ducere a unei acțiuni la îndeplinire, la forma ei definitivă; dezvoltare completă, realizare. Eliberarea țării noastre de către eroica Armată Sovietică a creat condițiile favorabile pentru ca proletariatul, condus de Partidul Comunist din Romînia, să înfăptuiască alianța de luptă a clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare, trecînd la desăvîrșirea revoluției burghezo-democratice. REZ. HOT. I 87. ◊ Loc. adv. Cu desăvîrșire = cu totul, în întregime, pe deplin; absolut. Pustie cu desăvîrșire, grădina dezvelea spre seară... frumuseți nebănuite. M. I. CARAGIALE, C. 35. În cîțiva ani de zile m-am calicit cu desăvîrșire. CREANGĂ, A. 159. 2. Perfecționare; perfecțiune. O încercare veșnică spre desăvîrșire se accentuează. ANGHEL, PR. 185. Toți oamenii trebuiesc, prin legile ce își fac, prin învățătura ce primesc, prin orice lucrare ce au unii asupra altora, a-și înlesni desăvîrșirea lor. BĂLCESCU, O. I 350.

desăvîrșíre f. Perfecțiune. Cu desăvîrșire, de tot, absolut: aŭ rupt relațiunile cu desăvîrșire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desăvârșire s. f., g.-d. art. desăvârșirii; pl. desăvârșiri

desăvârșire s. f., g.-d. art. desăvârșirii; pl. desăvârșiri

desăvârșire s. f., g.-d. art. desăvârșirii; pl. desăvârșiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESĂVÂRȘIRE s. 1. v. perfecționare. 2. deplinătate, plenitudine, plinătate, (înv.) plinăciune, plineală. (Sentiment de ~.) 3. v. perfecțiune. 4. v. sublim. 5. perfecțiune, puritate. (~ liniilor ei.)

Desăvârșire ≠ nedesăvârșire

DESĂVÎRȘIRE s. 1. perfecționare. (~ lui continuă.) 2. deplinătate, plenitudine, plinătate, (înv.) plinăciune, plineală. (Sentimenl de ~.) 3. perfecțiune, (livr.) impecabilitate, (rar) sublimitate, (înv.) săvîrșire. (~ unei creații artistice.) 4. perfecțiune, sublim. (~ este o categorie estetică.) 5. perfecțiune, puritate. (~ liniilor ei.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DESĂVÎRȘIRE. Subst. Desăvîrșire, terminare, realizare, executare, execuție, îndeplinire, înfăptuire, săvîrșire, isprăvire, sfîrșire, sfîrșit, definitivare, definitivat (rar), întregire, încheiere, încheiat, finalizare, final, fine (livr.), capăt, isprăvit, isprăvenie (pop.), finisare, finisaj. Împlinire, rezultat final, consecință, efect, concluzie, deznodămînt, urmare, clarificare, soluționare. Capăt, margine, limită, punct terminus. Perfecționare, îmbunătățire, optimizare; perfecțiune, sublimitate (rar), ideal, idealitate (rar). Plenitudine, deplinătate, integralitate, întregime, totalitate. Maturitate; maturizare, maturare (livr.). Punct culminant, culminare, culminație, culme (fig.), vîrf (fig.), încununare (fig.), încoronare (fig.), apogeu, grad maxim. Adj. Desăvîrșit, realizat, săvîrșit (fig., înv.); deplin, plenar (livr.); întregit, dus (pînă) la capăt, încheiat, împlinit, finisat. Definitiv, final, de încheiere, conclusiv; ultim, culminant. Îmbunătățit, perfecționat, deplin, matur; perfect, ideal, sublim. Complet, întreg, întreg întreguleț (fam.), întreg întreguț (fam.), total, integral. Matur, maturizat. Vb. A desăvîrși, a termina, a realiza, a îndeplini, a săvîrși, a înfăptui, a executa, a încheia, a sfîrși, a fini (înv.); a definitiva, a finaliza, a isprăvi, a încorona (fig.), a încununa (fig.), a duce pînă la capăt, a duce la bun sfîrșit, a perfecta, a scoate la capăt; a da de capăt, a pune punct, a da gata; a rezolva, a soluționa, a descurca ițele, a tăia nodul gordian, a pune punctul pe i, a găsi buba (hiba), a pune capac la toate, a adăuga ultima picătură. A întregi, a împlini, a desăvîrși. A (se) maturiza, a (se) matura (livr.). A perfecționa, a îmbunătăți, a finisa. A culmina, a ajunge la apogeu, a atinge culmea. A se isprăvi, a se termina, a se realiza, a se sfîrși, a se împlini, a se desăvîrși, a se încheia, a se finaliza. Adv. Pînă la capăt; pe terminate, pe sfîrșite; la apogeu, la culme; maximum; în final, în fine (livr.), (pe) de-a-ntregul, în întregime, de tot. În mod desăvîrșit, la perfecție. V. acțiune, maturitate, sfîrșit, superlative.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

desăvârșire, desăvârșiri s. f. Acțiunea de a desăvârși și rezultatul ei. ♦ (Sens biblic) Proces sinergetic în care omul conlucrează cu harul lui Dumnezeu; îndreptare, mântuire, dreptate, îndumnezeire. – Din desăvârși.

Intrare: desăvârșire
desăvârșire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desăvârșire
  • desăvârșirea
plural
  • desăvârșiri
  • desăvârșirile
genitiv-dativ singular
  • desăvârșiri
  • desăvârșirii
plural
  • desăvârșiri
  • desăvârșirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desăvârșire, desăvârșirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) desăvârși și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Ducere a unei acțiuni la îndeplinire, la forma ei definitivă; dezvoltare completă. DLRLC
      sinonime: realizare
      • format_quote Eliberarea țării noastre de către eroica Armată Sovietică a creat condițiile favorabile pentru ca proletariatul, condus de Partidul Comunist din Romînia, să înfăptuiască alianța de luptă a clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare, trecînd la desăvîrșirea revoluției burghezo-democratice. REZ. HOT. I 87. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială Cu desăvârșire = cu totul, în întregime, pe deplin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: absolut
        • format_quote Pustie cu desăvîrșire, grădina dezvelea spre seară... frumuseți nebănuite. M. I. CARAGIALE, C. 35. DLRLC
        • format_quote În cîțiva ani de zile m-am calicit cu desăvîrșire. CREANGĂ, A. 159. DLRLC
    • 1.2. Perfecționare, perfecțiune. DLRLC
      • format_quote O încercare veșnică spre desăvîrșire se accentuează. ANGHEL, PR. 185. DLRLC
      • format_quote Toți oamenii trebuiesc, prin legile ce își fac, prin învățătura ce primesc, prin orice lucrare ce au unii asupra altora, a-și înlesni desăvîrșirea lor. BĂLCESCU, O. I 350. DLRLC
etimologie:
  • vezi desăvârși DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.