deteriorare sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ~ri-o~ / Pl: ~rări / E: deteriora cf fr déteriorer] Stricare.

DETERIORARE, deteriorări, s. f. Acțiunea de a (se) deteriora; stricare. Obiecte supuse deteriorării. – Pronunțat: -ri-o-.

DETERIORARE s.f. Acțiunea de a deteriora și rezultatul ei; (spec.) stricăciune. [Pron. -ri-o-. / < deteriora].

*deteriorațiúne f. (lat. deteriorátio, -ónis). Acțiunea de a deteriora. Rezultatu eĭ. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.

deteriorare (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. deteriorării; pl. deteriorări

deteriorare (-ri-o-) s. f., g.-d. art. deteriorării; pl. deteriorări

deteriorare s. f. (sil. -ri-o), g.-d. art. deteriorării; pl. deteriorări

DETERIORARE s. 1. degradare, învechire, stricare, uzare, (înv.) degradație. (~ mobilei.) 2. v. ponosire. 3. v. avariere. 4. v. avarie. 5. v. uzură.

DETERIORARE s. v. agravare, înrăire, înrăutățire.

DETERIORARE s. 1. degradare, învechire, stricare, uzare, (înv.) degradație. (~ mobilei.) 2. degradare, ponosire, stricare, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor.) 3. avariere, stricare, (pop.) vătămare. (~ unui sistem tehnic.) 4. avarie, stricăciune. (~ suferită de un sistem tehnic.) 5. uzaj, uzare, uzură. (Gradul de ~ al unui obiect.)