11 definiții pentru dezaprobare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZAPROBARE, dezaprobări, s. f. Acțiunea de a dezaproba; (concr.) cuvânt, act scris etc. prin care se dezaprobă ceva. – V. dezaproba.

dezaprobare sf [At: GHICA, S. 106 / S și: (înv) desa~ / Pl: ~bări / E: dezaproba] 1 Considerare a unor proiecte, fapte, acțiuni ca fiind inutile sau dăunătoare. 2 (Pex) Criticare. 3 (Îlav) Cu ~ Dezaprobativ. 4 (Ccr) Act scris prin care se dezaprobă (1) ceva.

DEZAPROBARE, dezaprobări, s. f. Acțiunea de a dezaproba; (concr.) cuvinte, act scris etc. prin care se dezaprobă ceva. – V. dezaproba.

DEZAPROBARE, dezaprobări, s. f. Acțiunea de a dezaproba. Tina Diaconu le măsoară din ochi cu dezaprobare. C. PETRESCU, A. 459.

DEZAPROBARE s.f. Acțiunea de a dezaproba; blamare, înfierare. [< dezaproba].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezaprobare (desp. de-za-pro-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezaprobării; pl. dezaprobări

!dezaprobare (de-za-pro-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezaprobării; pl. dezaprobări

dezaprobare s. f. (sil. -pro-; mf. dez-), g.-d. art. dezaprobării; pl. dezaprobări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZAPROBARE s. blam, blamare, condamnare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (livr.) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobațiune, sancționare, (pop.) osândire, (înv.) prihană, (fig.) veștejire. (~ faptei necugetate a cuiva.)

DEZAPROBARE s. blam, blamare, condamnare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (livr.) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobațiune, sancționare, (pop.) osîndire, (înv.) prihană, (fig.) veștejire. (~ faptei necugetate a cuiva.)

Dezaprobare ≠ acceptare, aprobare, consimțire, încuviințare

Intrare: dezaprobare
dezaprobare substantiv feminin
  • silabație: de-za-pro-, dez-a-pro- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezaprobare
  • dezaprobarea
plural
  • dezaprobări
  • dezaprobările
genitiv-dativ singular
  • dezaprobări
  • dezaprobării
plural
  • dezaprobări
  • dezaprobărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezaprobare, dezaprobărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi dezaproba DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.