opțiuni
  • info

5 definiții pentru dezavuat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZAVUA, dezavuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer.

DEZAVUA vb. I. tr. 1. (Rar) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva, a se desolidariza de cineva. 2. A pretinde că nu s-a spus sau nu s-a făcut ceva. ♦ A nu recunoaște ceva. [Pron. -vu-a. / < fr. désavouer].

A DEZAVUA ~ez tranz. livr. 1) (acțiuni, vorbe) A declara ca fiind neplauzibil; a dezaproba. 2) A refuza să recunoască pentru sine. [Sil. -vu-a] /<fr. désavouer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezavua vb. (sil. -vu-a; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezavuez, 3 sg. și pl. dezavuează, 1 pl. dezavuăm (sil. -vu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. dezavueze (sil. -vu-e-); ger. dezavuând (sil. -vu-ând)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZAVUA vb. v. blama, condamna, desolidariza, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.

Intrare: dezavuat
dezavuat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezavuat
  • dezavuatul
  • dezavuatu‑
  • dezavuată
  • dezavuata
plural
  • dezavuați
  • dezavuații
  • dezavuate
  • dezavuatele
genitiv-dativ singular
  • dezavuat
  • dezavuatului
  • dezavuate
  • dezavuatei
plural
  • dezavuați
  • dezavuaților
  • dezavuate
  • dezavuatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezavua, dezavuezverb

  • 1. livresc A condamna spusele sau faptele cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: condamna dezaproba
    • format_quote «Contemporanul» a fost printre primele publicații care au dezavuat atacul lipsit de umanitate al lui Al. Macedonski împotriva lui Eminescu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/4. DLRLC
    • 1.1. A pretinde că nu s-a spus sau nu s-a făcut ceva. DN
      • 1.1.1. A refuza să recunoască ceva. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
        sinonime: renega
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.