8 definiții pentru dezbărare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZBĂRARE s. f. Acțiunea de a se dezbăra; dezvăț. – V. dezbăra.
DEZBĂRARE s. f. Acțiunea de a se dezbăra; dezvăț. – V. dezbăra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
dezbărare sf [At: POLIZU / E: dezbăra] 1 Determinare (a unei persoane, unui animal etc.) să renunțe la o deprindere (rea) Si: dezvățare. 2 (Pex) Dezobișnuire. 3 (Pex) Pronunțare. 4 Despărțire (a cuiva) de cineva sau de ceva. 5 Îndepărtare (a cuiva). 6 Eliberare (a cuiva).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZBĂRARE s. f. Acțiunea de a se dezbăra; dezobișnuire, dezvăț.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezbărare s. f., g.-d. art. dezbărării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dezbărare s. f., g.-d. art. dezbărării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezbărare s. f., g.-d. art. dezbărării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZBĂRARE s. debarasare, dezobișnuire, dezvăț, dezvățare, scăpare. (~ de un viciu.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZBĂRARE s. debarasare, dezobișnuire, dezvăț, dezvățare, scăpare. (~ de un viciu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dezbărare, dezbărărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se dezbăra. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezobișnuire dezvăț
etimologie:
- dezbăra DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.