dezmembrare sf [At: GHICA, C. E. II, 486 / V: (înv) dem~ / S și: desm~ / Pl: ~rări / E: dezmembra] 1 Desființare a unității, coeziunii unor state, popoare, etc. prin scindare, prin dispersare etc. Si: dezmembrat¹ (1). 2 Descompletare. 3 (Înv) Parte a unui întreg rezultată din dezmembrare Si: (înv) dezmădulare (1), dezmembrat¹ (3).

DEZMEMBRARE, dezmembrări, s. f. Faptul de a se dezmembra; descompunere, desființare. Această soluțiune... era un început de dezmembrare a imperiului otoman. GHICA, S. 126.

DEZMEMBRARE s.f. Acțiunea de a (se) dezmembra și rezultatul ei; descompunere; fărîmițare. [< dezmembra].

demembrare sf vz dezmembrare

desmembrare f. acțiunea de a desmembra și rezultatul ei: diviziune, separațiune.

dezmembrare s. f., g.-d. art. dezmembrării; pl. dezmembrări

dezmembrare s. f., g.-d. art. dezmembrării; pl. dezmembrări

dezmembrare s. f., g.-d. art. dezmembrării; pl. dezmembrări

DEZMEMBRARE s. (fig.) descompunere, destrămare. (~ unei familii.)

DEZMEMBRARE s. (fig.) descompunere, destrămare. (~ unei familii.)