18 definiții pentru dezmetici

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZMETICI, dezmeticesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc.; a (se) dezmeți. [Var.: dezmeteci vb. IV] – Din dezmetic.

dezmetici vr [At: BIBLIA (1688), 212 2/15 / V: (îvp) ~teci, (îvr) dizmit~, dizmint~ / S și: desm~ / Pzi: ~cesc / E: dezmetic] 1-2 (Înv) A se comporta ca un dezmetic (2-3). 3 A-și reveni dintr-o stare emotivă puternică Si: a se trezi la realitate, (îvr) a se dezmeți, a se dezmânta.

DEZMETICI, dezmeticesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc., a (se) dezmeți. [Var.: dezmeteci vb. IV.] – Probabil lat. *dismatticire (< mattus „beat”).

DEZMETICI, dezmeticesc, vb. IV. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «din») A-și veni în fire (dintr-o amețeală, dintr-un leșin, dintr-o spaimă etc.); a-și reveni, a se trezi, a se reculege. Într-un tîrziu se mai dezmetici; deschise ochii, cercă să se ridice, dar căzu din nou. DUNĂREANU, CH. 39. Trecîndu-și mîna pe frunte ca pentru a se dezmetici, m-a întrebat ce vreau să mai cînte. IBRĂILEANU, A. 46. După ce se dezmetici din leșinul ce-i venise de inimă rea, începură s-o mîngîie surorile. ISPIRESCU, L. 51. ◊ Tranz. În zorii zilei următoare, dezmeticiți de tăria de peste noapte a stelelor, păstrăvii fulgeră din nou prin torentul rece. BOGZA, C. O. 108. Dacă s-ar putea întîmpla un fapt care să-i dezmeticească pe toți. CAMIL PETRESCU, T. II 381. Nuntașii dezmeticiți de strigătul popii... văzură pozna ce era să li se întîmple. ȘEZ. IV 1. – Variantă: dezmeteci vb. IV.

A DEZMETICI ~esc tranz. A face să se dezmeticească. /<lat. dismatticire

A SE DEZMETICI mă ~esc intranz. A-și reveni după o emoție puternică; a-și veni în fire. /<lat. dismatticire

DEZMETECI vb. IV v. dezmetici.

desmeticì v. a (se) trezi, a-și veni în fire. [Pare a fi de aceeaș origină cu desmeți (v. ameți)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezmetici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticesc, 3 sg. dezmeticește, imperf. 1 dezmeticeam; conj. prez. 1 sg. să dezmeticesc, 3 să dezmeticească

dezmetici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticesc, imperf. 3 sg. dezmeticea; conj. prez. 3 dezmeticească

dezmetici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticesc, imperf. 3 sg. dezmeticea; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmeticească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZMETICI vb. 1. v. reveni. 2. v. trezi.

DEZMETICI vb. 1. a se reculege, a se regăsi, a-și reveni, a se trezi, (înv.) a se dezmeți, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbăta. (S-a ~ destul de repede și a acționat normal.) 2. a (se) trezi, (rar) a se dezbăta. (S-a ~ după chef.)

A se dezmetici ≠ a se ameți, a se buimăci, a se năuci, a se zăpăci

A dezmetici ≠ a buimăci, a năuci, a zăpăci

Intrare: dezmetici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmetici
  • dezmeticire
  • dezmeticit
  • dezmeticitu‑
  • dezmeticind
  • dezmeticindu‑
singular plural
  • dezmeticește
  • dezmeticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmeticesc
(să)
  • dezmeticesc
  • dezmeticeam
  • dezmeticii
  • dezmeticisem
a II-a (tu)
  • dezmeticești
(să)
  • dezmeticești
  • dezmeticeai
  • dezmeticiși
  • dezmeticiseși
a III-a (el, ea)
  • dezmeticește
(să)
  • dezmeticească
  • dezmeticea
  • dezmetici
  • dezmeticise
plural I (noi)
  • dezmeticim
(să)
  • dezmeticim
  • dezmeticeam
  • dezmeticirăm
  • dezmeticiserăm
  • dezmeticisem
a II-a (voi)
  • dezmeticiți
(să)
  • dezmeticiți
  • dezmeticeați
  • dezmeticirăți
  • dezmeticiserăți
  • dezmeticiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmeticesc
(să)
  • dezmeticească
  • dezmeticeau
  • dezmetici
  • dezmeticiseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmeteci
  • dezmetecire
  • dezmetecit
  • dezmetecitu‑
  • dezmetecind
  • dezmetecindu‑
singular plural
  • dezmetecește
  • dezmeteciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmetecesc
(să)
  • dezmetecesc
  • dezmeteceam
  • dezmetecii
  • dezmetecisem
a II-a (tu)
  • dezmetecești
(să)
  • dezmetecești
  • dezmeteceai
  • dezmeteciși
  • dezmeteciseși
a III-a (el, ea)
  • dezmetecește
(să)
  • dezmetecească
  • dezmetecea
  • dezmeteci
  • dezmetecise
plural I (noi)
  • dezmetecim
(să)
  • dezmetecim
  • dezmeteceam
  • dezmetecirăm
  • dezmeteciserăm
  • dezmetecisem
a II-a (voi)
  • dezmeteciți
(să)
  • dezmeteciți
  • dezmeteceați
  • dezmetecirăți
  • dezmeteciserăți
  • dezmeteciseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmetecesc
(să)
  • dezmetecească
  • dezmeteceau
  • dezmeteci
  • dezmeteciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desmetici
  • desmeticire
  • desmeticit
  • desmeticitu‑
  • desmeticind
  • desmeticindu‑
singular plural
  • desmeticește
  • desmeticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desmeticesc
(să)
  • desmeticesc
  • desmeticeam
  • desmeticii
  • desmeticisem
a II-a (tu)
  • desmeticești
(să)
  • desmeticești
  • desmeticeai
  • desmeticiși
  • desmeticiseși
a III-a (el, ea)
  • desmeticește
(să)
  • desmeticească
  • desmeticea
  • desmetici
  • desmeticise
plural I (noi)
  • desmeticim
(să)
  • desmeticim
  • desmeticeam
  • desmeticirăm
  • desmeticiserăm
  • desmeticisem
a II-a (voi)
  • desmeticiți
(să)
  • desmeticiți
  • desmeticeați
  • desmeticirăți
  • desmeticiserăți
  • desmeticiseți
a III-a (ei, ele)
  • desmeticesc
(să)
  • desmeticească
  • desmeticeau
  • desmetici
  • desmeticiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezmetici, dezmeticescverb

  • 1. tranzitiv adesea figurat A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc.; a (se) dezmeți. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Într-un tîrziu se mai dezmetici; deschise ochii, cercă să se ridice, dar căzu din nou. DUNĂREANU, CH. 39. DLRLC
    • format_quote Trecîndu-și mîna pe frunte ca pentru a se dezmetici, m-a întrebat ce vreau să mai cînte. IBRĂILEANU, A. 46. DLRLC
    • format_quote După ce se dezmetici din leșinul ce-i venise de inimă rea, începură s-o mîngîie surorile. ISPIRESCU, L. 51. DLRLC
    • format_quote În zorii zilei următoare, dezmeticiți de tăria de peste noapte a stelelor, păstrăvii fulgeră din nou prin torentul rece. BOGZA, C. O. 108. DLRLC
    • format_quote Dacă s-ar putea întîmpla un fapt care să-i dezmeticească pe toți. CAMIL PETRESCU, T. II 381. DLRLC
    • format_quote Nuntașii dezmeticiți de strigătul popii... văzură pozna ce era să li se întîmple. ȘEZ. IV 1. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.