19 definiții pentru dezmorți

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZMORȚI, dezmorțesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate din amorțeală; fig. a (se) trezi din inerție, a (se) anima, a (se) însufleți. ◊ Expr. (Refl.) A i se dezmorți (cuiva) limba = a i se dezlega (cuiva) limba, v. dezlega. 2. Refl. (Despre lichide foarte reci) A deveni mai puțin rece. ♦ (Despre pământ) A se dezgheța. – Pref. dez- + [a]morți.

dezmorți vtr [At: LB / V: ~zam~, diz~ (S și: dis~), (reg) ~murțî (S și: ~murțî) / S și: desm~ / Pzi: esc / E: dez- + (a)morți] 1 vt (D. ființe sau părți ale corpului lor) A ieși din amorțeala pricinuită de nemișcare, de frig, de îngheț, a reîncepe să miște, să simtă, a-și reveni din înțepenire. 2 vr (Rar; îe) A (i) se ~ (cuiva) limba A începe să vorbească, a i se dezlega limba Cf dezlega. 3-4 vtr (Fig) A (se) trezi din starea de pasivitate, a reveni sau a face să revină la viață, la o stare activă. 5 vt (Îvr) A intensifica. 6-7 vtr (C.i. obiecte la temperaturi scăzute) A aduce sau a ajunge la o temperatură mai ridicată

DEZMORȚI, dezmorțesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate din amorțeala pricinuită de nemișcare, de frig sau de îngheț; fig. a (se) trezi din starea de pasivitate, a reveni sau a face să revină la viață. ◊ Expr. (Refl.) A i se dezmorți (cuiva) limba = a i se dezlega (cuiva) limba. v. dezlega. 2. Refl. (Despre un lichid foarte rece) A deveni mai puțin rece. ♦ (Despre pământ) A se dezgheța. – Dez- + [a]morți.

DEZMORȚI, dezmorțesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre ființe, mai ales despre om sau despre părți ale corpului său) A ieși din amorțeala pricinuită de nemișcare, de frig sau de îngheț; fig. a se trezi din starea de nesimțire sau de inerție. Ar trebui să te duci și tu cu femeile la bucătărie, să te dezmorțești puțin, că pînă acum te-ai zbuciumat. DEMETRIUS, V. 126. M-am scoborît din trăsură să mă dezmorțesc. IBRĂILEANU, A. 118. ◊ Expr. A i se dezmorți (cuiva) limba = a i se dezlega limba, v. dezlega. Pe cînd însă, pe sub șure și la vatra bordeiului, ospățul și paturile se gătesc... limbile se dezmorțesc și prin glume, prin rîsuri cu hohote, ele răscumpără lungile ore de tăcere ale zilei. ODOBESCU, S III 19. ◊ Tranz. (Subiectul este omul sau, mai rar, un animal; complementul indică părți ale corpului, fig. oasele) Rîzînd către oșteni, își dezmorțeau ciolanele. SADOVEANU, Z. C. 204. Bătu talpa mai apăsat să-și dezmorțească vîrful degetelor în pantofii pirpirii. C. PETRESCU, C. V. 118. Dar calul răsuflă o dată bine și se scutură de-și dezmorți oasele, că doară stătuse multă vreme acolo ca-ntr-o temniță legat scurt. RETEGANUL, P. V 37. 2. (Despre o apă foarte rece) A deveni mai puțin rece (sub acțiunea căldurii). ♦ (Despre pămînt) A se dezgheța. Pămîntul începe să se dezmorțească.Fig. A reînvia, a se anima. Primăvara, întreaga vegetație se dezmorțește.Deși vremea se dezmorțise, zăpada era tot întreagă. GALACTION, O. I 101.

A DEZMORȚI ~esc tranz. A face să se dezmorțească. /dez- + a amorți

A SE DEZMORȚI mă ~esc intranz. 1) (despre persoane sau părți ale corpului lor) A reveni din starea de amorțeală; a se dezgheța. 2) (despre pământ) A se muia din cauza temperaturii mai ridicate de zero grade. 3) fig. A ieși din starea de inerție. 4) (despre natură) A se trezi la viață; a renaște; a reînvia. /dez- + a amorți

dezmorțésc v. tr. Scot din amorțeală, dezgurzesc. V. refl. Mă dezgurzesc. – În Olt. dezmu-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezmorți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmorțesc, 3 sg. dezmorțește, imperf. 1 dezmorțeam; conj. prez. 1 sg. să dezmorțesc, 3 să dezmorțească

dezmorți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmorțesc, imperf. 3 sg. dezmorțea; conj. prez. 3 să dezmorțească

dezmorți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmorțesc, imperf. 3 sg. dezmorțea; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmorțească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZMORȚI vb. a (se) dezgheța. (Se ~ puțin la gura sobei.)

Intrare: dezmorți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmorți
  • dezmorțire
  • dezmorțit
  • dezmorțitu‑
  • dezmorțind
  • dezmorțindu‑
singular plural
  • dezmorțește
  • dezmorțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmorțesc
(să)
  • dezmorțesc
  • dezmorțeam
  • dezmorții
  • dezmorțisem
a II-a (tu)
  • dezmorțești
(să)
  • dezmorțești
  • dezmorțeai
  • dezmorțiși
  • dezmorțiseși
a III-a (el, ea)
  • dezmorțește
(să)
  • dezmorțească
  • dezmorțea
  • dezmorți
  • dezmorțise
plural I (noi)
  • dezmorțim
(să)
  • dezmorțim
  • dezmorțeam
  • dezmorțirăm
  • dezmorțiserăm
  • dezmorțisem
a II-a (voi)
  • dezmorțiți
(să)
  • dezmorțiți
  • dezmorțeați
  • dezmorțirăți
  • dezmorțiserăți
  • dezmorțiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmorțesc
(să)
  • dezmorțească
  • dezmorțeau
  • dezmorți
  • dezmorțiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: IVO-III
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desmorți
  • desmorțire
  • desmorțit
  • desmorțitu‑
  • desmorțind
  • desmorțindu‑
singular plural
  • desmorțește
  • desmorțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desmorțesc
(să)
  • desmorțesc
  • desmorțeam
  • desmorții
  • desmorțisem
a II-a (tu)
  • desmorțești
(să)
  • desmorțești
  • desmorțeai
  • desmorțiși
  • desmorțiseși
a III-a (el, ea)
  • desmorțește
(să)
  • desmorțească
  • desmorțea
  • desmorți
  • desmorțise
plural I (noi)
  • desmorțim
(să)
  • desmorțim
  • desmorțeam
  • desmorțirăm
  • desmorțiserăm
  • desmorțisem
a II-a (voi)
  • desmorțiți
(să)
  • desmorțiți
  • desmorțeați
  • desmorțirăți
  • desmorțiserăți
  • desmorțiseți
a III-a (ei, ele)
  • desmorțesc
(să)
  • desmorțească
  • desmorțeau
  • desmorți
  • desmorțiseră
dizmorți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
disamorți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dezamorți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezmorți, dezmorțescverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A ieși sau a scoate din amorțeală. DEX '09 DLRLC
    antonime: înțepeni
    • format_quote M-am scoborît din trăsură să mă dezmorțesc. IBRĂILEANU, A. 118. DLRLC
    • format_quote Rîzînd către oșteni, își dezmorțeau ciolanele. SADOVEANU, Z. C. 204. DLRLC
    • format_quote Bătu talpa mai apăsat să-și dezmorțească vîrful degetelor în pantofii pirpirii. C. PETRESCU, C. V. 118. DLRLC
    • format_quote Dar calul răsuflă o dată bine și se scutură de-și dezmorți oasele, că doară stătuse multă vreme acolo ca-ntr-o temniță legat scurt. RETEGANUL, P. V 37. DLRLC
    • 1.1. figurat A (se) trezi din inerție, a (se) anima, a (se) însufleți. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ar trebui să te duci și tu cu femeile la bucătărie, să te dezmorțești puțin, că pînă acum te-ai zbuciumat. DEMETRIUS, V. 126. DLRLC
      • format_quote Primăvara, întreaga vegetație se dezmorțește. DLRLC
      • format_quote Deși vremea se dezmorțise, zăpada era tot întreagă. GALACTION, O. I 101. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A i se dezmorți (cuiva) limba = a i se dezlega (cuiva) limba. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Pe cînd însă, pe sub șure și la vatra bordeiului, ospățul și paturile se gătesc... limbile se dezmorțesc și prin glume, prin rîsuri cu hohote, ele răscumpără lungile ore de tăcere ale zilei. ODOBESCU, S III 19. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre lichide foarte reci) A deveni mai puțin rece. DEX '09 DLRLC
    • 2.1. (Despre pământ) A se dezgheța. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dezgheța
      • format_quote Pământul începe să se dezmorțească. DLRLC
etimologie:
  • Prefix dez- + [a]morți. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.