dezonora vtr [At: DEX / Pzi: ~rez / E: fr déshonorer] 1-2 A face pe cineva să-și piardă onoarea.

DEZONORA, dezonorez, vb. I. Tranz. A face (pe cineva) să-și piardă onoarea, a necinsti, a acoperi de ocară. Ceea ce ai comis... dezonorează pe toți acei care au făcut greșeala să-ți întindă vreodată mîna. CAMIL PETRESCU, T. II 451.

DEZONORA vb. I. tr., refl. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă onoarea; a (se) necinsti. [Cf. fr. déshonorer].

DEZONORA vb. tr., refl. a-și pierde, a face pe cineva să-și piardă onoarea; a (se) necinsti. (< fr. déshonorer)

A DEZONORA ~ez tranz. A face să se dezonoreze; a necinsti. /<fr. déshonorer

A SE DEZONORA mă ~ez intranz. A-și pierde onoarea; a se face de rușine. /<fr. déshonorer

dezonorà v. 1. a necinsti, a răpi onoarea, considerațiunea; 2. a pierde onoarea.

* dezonoréz v. tr. (fr. déshonorer). înjosesc onoarea, necinstesc.

dezonora (a ~) (desp. de-zo-/dez-o-) vb., ind. prez. 1 sg. dezonorez, 3 dezonorează; conj. prez. 1 sg. să dezonorez, 3 să dezonoreze

dezonora (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. dezonorez, 3 dezonorează; conj. prez. 1 sg. să dezonorez, 3 să dezonoreze

!dezonora (a ~) (de-zo-/dez-o-) vb., ind. prez. 3 dezonorează

dezonora vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezonorez, 3 sg. și pl. dezonorează

dezonora

desonorez.

DEZONORA vb. 1. a batjocori, a compromite, a necinsti, a terfeli, (fig.) a întina, a mânji, a murdări, a păta, a pângări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (A încercat să-i ~ memoria.) 2. v. înjosi. 3. a (se) descalifica. (S-a ~ pe viață.)

DEZONORA vb. 1. a batjocori, a compromite, a necinsti, a terfeli, (fig.) a întina, a mînji, a murdări, a păta, a pîngări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (A încercat să-i ~ memoria.) 2. a (se) degrada, a (se) înjosi, a (se) umili, (fig.) a (se) coborî, a (se) scoborî. (Munca nu te ~.) 3. a (se) descalifica. (S-a ~ pe viață.)

A dezonora ≠ a onora