5 definiții pentru dezonorare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dezonorare sf [At: DN3 / Pl: ~rări / E: dezonora] (Rar) 1 Necinstire. 2 Decădere morală.
DEZONORARE s.f. Acțiunea de a (se) dezonora și rezultatul ei; necinstire; decădere morală. [< dezonora].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZONORARE s. batjocorire, compromitere, necinstire, terfelire, (fig.) întinare, mânjire, murdărire, pătare, pângărire, profanare, spurcare, (înv. fig.) profanațiune. (~ memoriei cuiva.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZONORARE s. batjocorire, compromitere, necinstire, terfelire, (fig.) întinare, mînjire, murdărire, pătare, pîngărire, profanare, spurcare, (înv. fig.) profanațiune. (~ memoriei cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dezonorare ≠ onorare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dezonorare, dezonorărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) dezonora și rezultatul ei; decădere morală. DNsinonime: decădere necinstire antonime: onorare
etimologie:
- dezonora DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.