5 definiții pentru dezonorat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZONORAT, -Ă, dezonorați, -te, adj. Care și-a pierdut onoarea; care s-a făcut de rușine. – V. dezonora.
DEZONORAT, -Ă, dezonorați, -te, adj. Care și-a pierdut onoarea; care s-a făcut de rușine. – V. dezonora.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
dezonorat, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: dezonora] Care și-a pierdut onoarea Si: (îvr) dezonorator.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZONORAT, -Ă, dezonorați, -te, adj. Care și-a pierdut cinstea; care s-a făcut de ocară, de rușine. (Prin exagerare) Imediat îl puse în mișcare să oprească loja cea mai bună pentru spectacolele fixate, specificînd că s-ar considera dezonorată pe vecie dacă s-ar întîmpla să lipsească de la vreunul. REBREANU, R. I 186.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZONORAT adj. compromis, discreditat, necinstit, terfelit, (fig.) pătat, pângărit, profanat. (Un om ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZONORAT adj. compromis, discreditat, necinstit, terfelit, (fig.) pătat, pîngărit, profanat. (Un om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
dezonorat, dezonoratăadjectiv
- 1. Care și-a pierdut onoarea; care s-a făcut de rușine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Imediat îl puse în mișcare să oprească loja cea mai bună pentru spectacolele fixate, specificînd că s-ar considera dezonorată pe vecie dacă s-ar întîmpla să lipsească de la vreunul. REBREANU, R. I 186. DLRLC
-
etimologie:
- dezonora DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.