DEZORIENTAT, -Ă, dezorientați, -te, adj. Care nu se poate orienta în spațiu, care nu știe exact unde se află, încotro trebuie să se îndrepte. ♦ Fig. Care nu știe ce atitudine să ia într-o anumită situație; descumpănit. [Pr.: -ri-en-] – V. dezorienta. Cf. fr. désorienté.

dezorientat, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: dezorienta] 1 Care nu se poate orienta. 2 Care nu știe ce atitudine trebuie să adopte Si: șovăielnic, descumpănit, zăpăcit.

DEZORIENTAT, -Ă, dezorientați, -te, adj. Care nu se poate orienta în spațiu, care nu știe exact unde se găsește, pe unde trebuie să apuce. ♦ Fig. Care nu știe ce atitudine să ia în față unei situații; descumpănit. [Pr.: -ri-en-] – V. dezorienta. Cf. fr. désorienté.

DEZORIENTAT, -Ă, dezorientați, -te, adj. 1. Care nu se poate orienta; care nu găsește drumul pe care trebuie să apuce. Într-o noapte, noroiul pînă la genunchi, dezorientați, întîia întoarcere de pe front, flămînzi, în mijlocul unei păduri. SAHIA, N. 75. 2. Care nu știe ce atitudine să ia în fața unei situații sau cum să-și explice anumite evenimente; descumpănit, zăpăcit. Rămăsese dezorientat în picioare. CAMIL PETRESCU, T. I 347. ◊ (Metaforic) Zeci și zeci de kilometri rămîne Oltul pe gînduri, dezorientat de prea marea risipă pe care a făcut-o. BOGZA, C. O. 142.

DEZORIENTAT, -Ă adj. Care nu se poate orienta, care nu știe unde se află sau încotro să se îndrepte. ♦ (Fig.) Care nu știe ce hotărîre să ia într-o anumită situație; descumpănit, deconcertat; zăpăcit. [Pron. -ri-en-. / < dezorienta].

DEZORIENTAT, -Ă adj. 1. care nu se poate orienta, nu știe unde se află sau încotro să se îndrepte. 2. (fig.) care nu știe ce hotărâre să ia într-o anumită situație; descumpănit, deconcertat. (< dezorienta)

DEZORIENTAT adj. 1. derutat, descumpănit, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) bulversat, debusolat, deconcertat, (înv. și fam.) sastisit. (A rămas ~.) 2. v. zăpăcit.

DEZORIENTAT, adj. 1. derutat, descumpănit, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. și fam.) sastisit. (A rămas ~.) 2. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăștiat. (Ce om ~!)