20 de definiții pentru dezveli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZVELÍ, dezvelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A îndepărta o învelitoare de pe sine sau de pe altcineva ori ceva; a (se) descoperi. ♦ Tranz. Spec. A despacheta. ♦ Tranz. A da jos acoperișul de pe o casă. ♦ Tranz. A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperă). 2. Tranz. Fig. A face să apară, a lăsa să se vadă; a arăta. ♦ Refl. (Rar) A apărea în fața cuiva; a se înfățișa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) da în vileag; a (se) trăda. 4. Refl. (Despre mugurii și bobocii plantelor; p. ext. despre plante) A se deschide. – Pref. dez- + [în]veli.

dezveli [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~văli / Pzi: ~lésc / E: dez- + (în)veli] 1-2 vtr A (se) descoperi (1-2). 3 vt (Spc) A despacheta. 4 vt A da jos acoperișul unei case. 5 vt A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperea). 6 vt (Fig) A arăta. 7 vr (Rar) A se înfățișa. 8-9 vtr (Înv) A (se) da în vileag. 10 vr (D. mugurii și bobocii plantelor) A se deschide.

DEZVELÍ, dezvelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A da la o parte, a îndepărta din jurul cuiva, de pe cineva sau ceva, sau de pe sine o învelitoare; a (se) descoperi. ♦ Tranz. Spec. A despacheta. ♦ Tranz. A da jos acoperișul de pe o casă. ♦ Tranz. A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperea). 2. Tranz. Fig. A face să apară, a lasa să se vadă; a arăta. ♦ Refl. (Rar) A apărea în față cuiva; a se înfățișa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) da în vileag; a (se) trăda. 4. Refl. (Despre mugurii și bobocii plantelor; p. ext. despre plante; adesea fig.) A se deschide. – Dez- + [în]veli.

DEZVELÍ, dezvelesc, vb. IV. (Atestat și în forma dezvăli) (Uneori în concurență cu dezvălui) 1. Tranz. A da la o parte, a îndepărta (din jurul cuiva sau de pe cineva sau ceva) o învelitoare; a descoperi. Omul se mișcă și închise ochii, desfăcîndu-și brațele și dezvelindu-și-le, apoi îi deschise clipind. PREDA, Î. 164. Copila cu fața coperită Ce-l făcusă de jele să cînte... Dezvălindu-și obrazul s-arată. BUDAI-DELEANU, Ț. 142. Un caș dulce dezvălea, Optzeci de fălii tăia. ALECSANDRI, P. P. 55. ◊ (Poetic) Văd pe sfînta Marți cum rîde și descîntă de noroc Și-alungînd pe baba Dochie, dezvelește primăvara. COȘBUC, P. II 137. ♦ A despacheta. Calul de lemn era măreț și depășise toate visurile lui... cînd a apărut în prima zi, dezvelit din ambalajul de hîrtie, geluitură și scîndurele. C. PETRESCU, A. 309. ♦ A da jos (în parte sau în întregime) acoperișul unei case, a descoperi o casă. Azi dimineață am dezvălit bordeiu ca să-i dau [vacii] o mînă de ogrinji. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ Refl. (Neobișnuit, despre morminte) A se deschide. Este ceasul nălucirii: un mormînt se dezvelește. ALEXANDRESCU, P. 132. ♦ (Cu privire la cuptorul de ars cărămizi) A dezlipi, a îndepărta lutul sau pămîntul cu care e acoperit cuptorul, după ce s-au ars cărămizile. Cînd, după cîteva zile, cuptorul [pentru arderea cărămizilor] s-a răcit, oamenii încep să-l dezvelească. BOGZA, C. O. 225. 2. Tranz. Fig. A face să apară, a lăsa să se vadă, a arăta. Dantelele îi dezveliră brațul gros și alb. DUMITRIU, N. 41. Pîlpîiala ei însuflețea straniu vechile pînze de pe pereți, dezvelind într-însele... priveliști dintr-o lume de mucenicii și de patimi. M. I. CARAGIALE, C. 101. ♦ Refl. A apărea în fața cuiva, a se înfățișa. Cu cîtă strălucire, ce adînc și albastru se dezvelea cerul! GÎRLEANU, L. 22. Deschizînd fereastra care dădea în grădină, începu să privească cum se dezvelesc încet din umbră și parcă cresc în desișuri negre de copaci vilele cochete. VLAHUȚĂ, O. A. III 34. ♦ (Rar) A afla, a descoperi. Dimpotrivă, stăpîne, trebuie să-l aperi și să-l păzești cel puțin pînă ce vei ispiti toate și vei dezvăli adevărul. SADOVEANU, D. P. 48. 3. Tranz. Fig. A destăinui, a da în vileag, a da pe față, a trăda. Acest secretar al lui Mihai dezvelise mai întîi prințului Andrei proiectul stăpînului său d-a năvăli în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 265. ◊ Refl. pas. Cum mi s-a dezvelit taina, greu să vă spun. MACEDONSKI, O. II 317. ◊ Refl. În atenția și interesul pe care ni-l arată un nou cunoscut, sufletul nostru găsește o plăcere, o sete irezistibilă de a se dezvăli. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. ♦ (Învechit) A expune, a dezvolta. Dă-mi voie, prietine, a-mi dezvăli ideea. NEGRUZZI, S. I 270. 4. Refl. (Despre mugurii și bobocii plantelor, p. ext. despre plante) A se deschide. Pe sub zăplaz, boboci sfioși de toporași se dezvăleau. SADOVEANU, O. IV 41. Pornea înflorirea de primăvară. Se dezvăleau liliecii și în tufișuri de mesteceni își începeau viersul încă sfios niște păsărele cîntărețe. id. M. C. 120. ◊ Fig. Mai să nu-l cunoască, așa crescuse și se dezvelise ca un măr rotat care înflorește întîia oară într-o primăvară. SADOVEANU, M. C. 32. 5. Refl. (Neobișnuit, despre un fir depănat) A se desface, a se desfășura. Vîrtelnița se mișcă alene scîrțîind îndelungat și lasă firul a se dezvăli. SLAVICI, N. I 33. – Variantă: (Mold., Transilv.) dezvălí vb. IV.

A DEZVELÍ ~ésc tranz. 1) A descoperi, dând la o parte o învelitoare. 2) (obiecte) A face să se vadă scoțând din ambalaj. 3) (casa) A lipsi de înveliș. 4) (monumente, statui) A inaugura cu solemnitate în fața publicului (îndepărtând învelitoarea). 5) fig. A face să se vadă; a arăta. /dez- + a [în]veli

A SE DEZVELÍ se ~éște intranz. rar (despre boboci, muguri) A-și răsfira petalele; a se desface; a se desfoia. /dez- + a [în]veli

desvelì v. 1. a ridica învelișul; 2. a desfășura: firul se desvelește; 3. fig. a scoate la iveală: n’avusese vreme a-și desveli urîtul său caracter NEGR. 4. a descoperi: taina-ți să nu-i desvelești PANN.

dezvălésc (est) și e’lésc (vest) v. tr. (după învălesc). Descoper, ĭaŭ învelișu saŭ învălitoarea: vîntu a desvelit casa. Fig. Arăt, daŭ la iveală. Dezvăluĭesc, destăinuĭesc, divulg. V. dezgolesc și dezgovesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezveli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvelesc, 3 sg. dezvelește, imperf. 1 dezveleam; conj. prez. 1 sg. să dezvelesc, 3 să dezvelească

dezveli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvelesc, imperf. 3 sg. dezvelea; conj. prez. 3 să dezvelească

dezvelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvelésc, imperf. 3 sg. dezveleá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezveleáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZVELÍ vb. v. apărea, arăta, confesa, declara, desface, desfășura, destăinui, dezvălui, divulga, ivi, împărtăși, încredința, înfățișa, mărturisi, revela, spovedi, spune, trăda.

DEZVELÍ vb. 1. a (se) descoperi, (rar) a (se) dezvălui, (Ban.) a (se) descutropi, (Olt. și Ban.) a (se) destruca. (Era învelit și s-a ~ în somn.) 2. a inaugura. (A ~ un monument.)

DEZVELI vb. a (se) descoperi, (rar) a (se) dezvălui, (Ban.) a (se) descutropi, (Olt. și Ban.) a (se) destruca. (Era învelit și s-a ~ în somn.)

dezveli vb. v. APĂREA. ARĂTA. CONFESA. DECLARA. DESFACE. DESFĂȘURA. DESTĂINUI. DEZVĂLUI. DIVULGA. IVI. ÎMPĂRTĂȘI. ÎNCREDINȚA. ÎNFĂȚIȘA. MĂRTURISI. REVELA. SPOVEDI. SPUNE. TRĂDA.

A (se) dezveli ≠ a (se) acoperi, a (se) înveli

Intrare: dezveli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezveli
  • dezvelire
  • dezvelit
  • dezvelitu‑
  • dezvelind
  • dezvelindu‑
singular plural
  • dezvelește
  • dezveliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezvelesc
(să)
  • dezvelesc
  • dezveleam
  • dezvelii
  • dezvelisem
a II-a (tu)
  • dezvelești
(să)
  • dezvelești
  • dezveleai
  • dezveliși
  • dezveliseși
a III-a (el, ea)
  • dezvelește
(să)
  • dezvelească
  • dezvelea
  • dezveli
  • dezvelise
plural I (noi)
  • dezvelim
(să)
  • dezvelim
  • dezveleam
  • dezvelirăm
  • dezveliserăm
  • dezvelisem
a II-a (voi)
  • dezveliți
(să)
  • dezveliți
  • dezveleați
  • dezvelirăți
  • dezveliserăți
  • dezveliseți
a III-a (ei, ele)
  • dezvelesc
(să)
  • dezvelească
  • dezveleau
  • dezveli
  • dezveliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvăli
  • dezvălire
  • dezvălit
  • dezvălitu‑
  • dezvălind
  • dezvălindu‑
singular plural
  • dezvălește
  • dezvăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezvălesc
(să)
  • dezvălesc
  • dezvăleam
  • dezvălii
  • dezvălisem
a II-a (tu)
  • dezvălești
(să)
  • dezvălești
  • dezvăleai
  • dezvăliși
  • dezvăliseși
a III-a (el, ea)
  • dezvălește
(să)
  • dezvălească
  • dezvălea
  • dezvăli
  • dezvălise
plural I (noi)
  • dezvălim
(să)
  • dezvălim
  • dezvăleam
  • dezvălirăm
  • dezvăliserăm
  • dezvălisem
a II-a (voi)
  • dezvăliți
(să)
  • dezvăliți
  • dezvăleați
  • dezvălirăți
  • dezvăliserăți
  • dezvăliseți
a III-a (ei, ele)
  • dezvălesc
(să)
  • dezvălească
  • dezvăleau
  • dezvăli
  • dezvăliseră
dizvăli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezveli, dezvelescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A îndepărta o învelitoare de pe sine sau de pe altcineva ori ceva; a (se) descoperi. DEX '09 DLRM
    • format_quote Omul se mișcă și închise ochii, desfăcîndu-și brațele și dezvelindu-și-le, apoi îi deschise clipind. PREDA, Î. 164. DLRLC
    • format_quote Copila cu fața coperită Ce-l făcusă de jele să cînte... Dezvălindu-și obrazul s-arată. BUDAI-DELEANU, Ț. 142. DLRLC
    • format_quote Un caș dulce dezvălea, Optzeci de fălii tăia. ALECSANDRI, P. P. 55. DLRLC
    • format_quote poetic Văd pe sfînta Marți cum rîde și descîntă de noroc Și-alungînd pe baba Dochie, dezvelește primăvara. COȘBUC, P. II 137. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv prin specializare Despacheta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: despacheta
      • format_quote Calul de lemn era măreț și depășise toate visurile lui... cînd a apărut în prima zi, dezvelit din ambalajul de hîrtie, geluitură și scîndurele. C. PETRESCU, A. 309. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A da jos acoperișul de pe o casă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Azi dimineață am dezvălit bordeiu ca să-i dau [vacii] o mînă de ogrinji. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • 1.3. tranzitiv A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperă). DEX '09
    • 1.4. reflexiv neobișnuit (Despre morminte) A se deschide. DLRLC
      sinonime: deschide
      • format_quote Este ceasul nălucirii: un mormînt se dezvelește. ALEXANDRESCU, P. 132.
    • 1.5. (Cu privire la cuptorul de ars cărămizi) A dezlipi, a îndepărta lutul sau pământul cu care e acoperit cuptorul, după ce s-au ars cărămizile. DLRLC
      • format_quote Cînd, după cîteva zile, cuptorul [pentru arderea cărămizilor] s-a răcit, oamenii încep să-l dezvelească. BOGZA, C. O. 225. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face să apară, a lăsa să se vadă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: arăta
    • format_quote Dantelele îi dezveliră brațul gros și alb. DUMITRIU, N. 41. DLRLC
    • format_quote Pîlpîiala ei însuflețea straniu vechile pînze de pe pereți, dezvelind într-însele... priveliști dintr-o lume de mucenicii și de patimi. M. I. CARAGIALE, C. 101. DLRLC
    • 2.1. reflexiv rar A apărea în fața cuiva; a se înfățișa. DEX '09 DLRLC
      sinonime: înfățișa
      • format_quote Cu cîtă strălucire, ce adînc și albastru se dezvelea cerul! GÎRLEANU, L. 22. DLRLC
      • format_quote Deschizînd fereastra care dădea în grădină, începu să privească cum se dezvelesc încet din umbră și parcă cresc în desișuri negre de copaci vilele cochete. VLAHUȚĂ, O. A. III 34. DLRLC
    • 2.2. rar Afla, descoperi. DLRLC
      • format_quote Dimpotrivă, stăpîne, trebuie să-l aperi și să-l păzești cel puțin pînă ce vei ispiti toate și vei dezvăli adevărul. SADOVEANU, D. P. 48. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv figurat A (se) da în vileag; a (se) trăda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acest secretar al lui Mihai dezvelise mai întîi prințului Andrei proiectul stăpînului său d-a năvăli în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 265. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Cum mi s-a dezvelit taina, greu să vă spun. MACEDONSKI, O. II 317. DLRLC
    • format_quote În atenția și interesul pe care ni-l arată un nou cunoscut, sufletul nostru găsește o plăcere, o sete irezistibilă de a se dezvăli. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. DLRLC
    • 3.1. învechit Dezvolta, expune. DLRLC
      • format_quote Dă-mi voie, prietine, a-mi dezvăli ideea. NEGRUZZI, S. I 270. DLRLC
  • 4. reflexiv (Despre mugurii și bobocii plantelor, prin exyensiune.despre plante) A se deschide. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deschide
    • format_quote Pe sub zăplaz, boboci sfioși de toporași se dezvăleau. SADOVEANU, O. IV 41. DLRLC
    • format_quote Pornea înflorirea de primăvară. Se dezvăleau liliecii și în tufișuri de mesteceni își începeau viersul încă sfios niște păsărele cîntărețe. SADOVEANU, M. C. 120. DLRLC
    • format_quote figurat Mai să nu-l cunoască, așa crescuse și se dezvelise ca un măr rotat care înflorește întîia oară într-o primăvară. SADOVEANU, M. C. 32. DLRLC
  • 5. reflexiv neobișnuit (Despre un fir depănat) A se desface, a se desfășura. DLRLC
    • format_quote Vîrtelnița se mișcă alene scîrțîind îndelungat și lasă firul a se dezvăli. SLAVICI, N. I 33. DLRLC
etimologie:
  • Prefix dez- + [în]veli. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.