DICHICI, dichiciuri, s. n. (Reg.) Cuțit de cizmărie cu care se fac desene pe talpa sau pe căputa încălțămintei. – Din magh. dikics.

dichici sn [At: CREANGĂ, O. 223 / V: (reg) ~hiș / Pl: ~uri / E: mg dikics] (Reg) Unealtă (din lemn) folosită în cizmărie pentru executarea unor desene pe talpa sau pe pielea încălțămintei.

DICHICI, dichiciuri, s. n. (Reg.) Unealtă folosită în cizmărie pentru a face desene pe talpa, pe căputa etc. încălțămintei. – Din magh. dikics.

DICHICI, dichiciuri, s. n. (Regional) Un fel de cuțit folosit în cizmărie, pentru a face desene pe talpa sau pe pielea încălțămintei. Pănă ce mi-i otînji, zise Pavel, eu acuși te cinătuiesc frumușel cu dichiciul; înțeles-ai? CREANGĂ, A. 107.

DICHICI ~uri n. reg. Unealtă de cizmărie în formă de cuțit, folosită pentru a face desene pe căputa sau pe talpa încălțămintei. /<ung. dikics

dichícĭ n., pl. e (ung. dikics). Nord. Un fel de cuțit cizmăresc de făcut ornamente.

dichiș sn vz dichici

dichiciu n. Mold. unealtă de lemn cu care cismarul face florile pe talpă, pe căpută: dichiciu și alte custuri tăioase CR. [Origină necunoscută].

dichici (reg.) s. n., pl. dichiciuri

dichici (reg.) s. n., pl. dichiciuri

dichici s. n. (sil. -chici), pl. dichiciuri