DIFORM, -Ă, diformi, -e, adj. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Cu anomalii; urât, pocit, slut. ♦ (Rar; despre materii) Inform. – Din fr. difforme, lat. difformis.

diform, ~ă a [At: NEGULICI / V: (înv) def~, desf~ / Pl: ~i, ~e / E: fr difforme, lat difformis] 1 (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) Care nu are formă firească, normală Si: deformat, desfigurat, monstruos, mutilat, pocit, schilodit, slut. 2 Care nu are forma, figura sau proporțiile pe care ar trebui să le aibă. 3 (Rar; d. materii) Fără formă precisă Si: brut, inform.

DIFORM, -Ă, diformi, -e, adj. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) A cărui formă prezintă anomalii sau neregularități izbitoare, respingătoare; urât, pocit, slut. ♦ (Rar; despre materii) Inform. – Din fr. difforme, lat. difformis.

DIFORM, -Ă, diformi, -e, adj. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) A cărui formă prezintă anomalii sau neregularități izbitoare; urît, pocit, slut. Își chinuia trupul uscat, deșirat, diform aproape. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 114. ◊ (Prin analogie, despre lucruri) Muntele nemăsurat și diform, în tristețea indescriptibilă a sfîrșiturilor de zi pe munți, inspira neîncredere și neliniște. IBRĂILEANU, A. 160. ♦ (Rar) Fără formă precisă. Încerca să distingă umbrele diforme din ceața ce învăluia portul ca o pulbere violetă. BART, E. 185. ♦ Inform, brut. La laminoare, blocul este coborît cu prevedere. Peste el încep să joace valțurile de oțel, creînd din bucata de fier diformă o tablă subțire. SAHIA, N. 33.

DIFORM, -Ă adj. Care nu are forma, figura sau proporțiile pe care ar trebui să le aibă; pocit, monstruos; inform. ♦ (Rar) Fără formă precisă. [< fr. difforme, cf. lat. t. difformis].

DIFORM, -Ă adj. care nu are forma, figura sau proporțiile pe care ar trebui să le aibă; pocit, monstruos; inform. ◊ fără formă precisă. (< fr. difforme, lat. difformis)

DIFORM ~ă (~i, ~e) (mai ales despre ființe și părți ale corpului lor) Care nu are formă și proporții normale; cu anomalii; deformat. /<fr. difforme, lat. diformis

diform a. 1. cu forma neregulată: față diformă; 2. fig. odios, respingător.

* difórm, -ă adj. (fr. difforme, it. difforme și deforme, mlat. difformis, cl. defformis. V. con- și in-form). Urît, desfigurat, pocit.

desform, ~ă a vz diform

diform adj. m., pl. diformi; f. diformă, pl. diforme

diform adj. m., pl. diformi; f. diformă, pl. diforme

diform adj. m., pl. diformi; f. sg. diformă, pl. diforme

DIFORM adj. v. urât.

DIFORM adj. hidos, hîd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strîmb, urît, (pop. și fam.) bocciu, scălîmb, scălîmbăiat, (reg.) pîcleș, (Mold.) balcîz, (Mold. și Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) șui. (O ființă ~.)