DINAMISM s. n. 1. Putere vitală, forță de acțiune, de mișcare. 2. Concepție filosofică, contrară mecanicismului, care explică lumea prin existența unei forțe sau a anumitor forțe care interacționează, ireductibile la materie. – Din fr. dynamisme.

dinamism sn [At: CADE / Pl: ? / E: fr dynamisme] 1 Putere vitală. 2 Forță de acțiune. 3 Forță de mișcare. 4 Concepție filozofică idealistă care susține că factorul primordial al existenței ar fi mișcarea pură, imaterială.

DINAMISM s. n. 1. Putere vitală, forță de acțiune, de mișcare. 2. Concepție filozofică idealistă care susține că factorul primordial al existenței ar fi mișcarea pură, imaterială. – Din fr. dynamisme.

DINAMISM s. n. Putere vitală, forță creatoare, bogăție de mișcare, de acțiune. O tehnică dramatică plină de dinamism. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/5.

DINAMISM s.n. 1. Forță vitală, creatoare, putere de acțiune. 2. Concepție filozofică idealistă care consideră ca factor primordial mișcarea, forța pură și nu materia. [< fr. dynamisme, cf. gr. dynamic – forță].

DINAMISM s. n. 1. putere vitală, forță de acțiune, de mișcare. 2. concepție filozofică idealistă care consideră ca factor primordial mișcarea, forța pură, și nu materia. (< fr. dynamisme)

DINAMISM n. 1) (în opoziție cu statism) Doctrină filozofică după care mișcarea este factorul primordial al existenței. 2) Putere de acțiune și mișcare. /<fr. dynamisme

dinamism n. sistemă ce atribue materiei forțe vii și active: filozofia lui Aristotele e un dinamism.

* dinamízm n. (d. vgr. dýnamis, putere). Fil. O doctrină care nu recunoaște în elementele materiale de cît puterile a căror acțiune combinată determină întinderea și alte proprietățĭ ale corpurilor: filosofia luĭ Aristotele e un dinamizm.

dinamism s. n.

dinamism s. n.

dinamism s. n.

DINAMISM s. v. energie.

DINAMISM s. energie, forță, impetuozitate, putere, robustețe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potentă, (pop.) vînjoșenie, vînjoșie, vîrtoșie, voinicie, (reg.) mau, vînj, vlastă, (Munt., Olt. și Ban.) snagă, (înv.) sforță, tărime, virtute, vlavie, (fig.) sevă. (Manifestă un ~ excepțional.)