10 definiții pentru dința
Explicative DEX
DINȚA, dințez, vb. I. Tranz. A face dinți (2) pe marginea unui obiect. – Din dințat (derivat regresiv) sau din dinte.
DINȚA, dințez, vb. I. Tranz. A face dinți (2) pe marginea unui obiect. – Din dințat (derivat regresiv) sau din dinte.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dința vt [At: DL / Pzi: ~țez / E: drr dințat] A face dinți (14) pe marginea unui obiect.[1] modificată
- În original, prezentul ind. incorect tipărit: ~tez — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DINȚA, dințez, vb. I. Tranz. A face crestături în formă de dinți (2) pe marginea exterioară sau interioară a unui obiect.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DINȚA ~ez tranz. (obiecte) A prevedea cu crestături în formă de dinți. /Din dințat
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dințéz v. tr. Crestez pe marginĭ. V. dantelez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
dința (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dințez, 3 dințează; conj. prez. 1 sg. să dințez, 3 să dințeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dința (a ~) vb., ind. prez. 3 dințează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dința vb., ind. prez. 1 sg. dințez, 3 sg. și pl. dințează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DINȚA vb. v. zimțui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DINȚA vb. a cresta, a zimța, a zimțui. (~ muchia unei piese metalice.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
dința, dințezverb
etimologie:
- dințat DEX '09 DEX '98
- dinte DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.