13 definiții pentru directivă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIRECTIVĂ, directive, s. f. Instrucțiune generală dată de un organ superior celor din subordinea sa. – Din fr. directive.

directi sf [At: MAIORESCU, D. IV, 89 / V: (îvr) ~iv sn / Pl: ~ve / E: fr directive] 1 Instrucțiune generală dată de un organ superior organelor din subordine, cu scopul de a orienta activitatea, atitudinea, conduita acestora. 2 (Pgn) Indicații generale de conduită. 3 (Spc) Recomandare dată de către Uniunea Europeană, dar pe care statele membre o pot aplica așa cum consideră. 4-5 (Nob) Direcție (1-2).

DIRECTIVĂ, directive, s. f. Instrucțiune generală dată de un organ superior organelor în subordine, cu scopul de a îndruma, a orienta sau a determina activitatea, atitudinea, conduita acestora. – Din fr. directive.

DIRECTIVĂ, directive, s. f. Indicație, normă, instrucțiune dată de un organ superior organelor în subordine, cu scopul de a îndruma, a orienta, a determina activitatea, atitudinea, conduita acestora. Directivele i le-a dat însuși Deliceanu. REBREANU, R. I 243.

DIRECTI s.f. (Mai ales la pl.) Instrucțiuni, norme de lucru (date către un organ în subordine). ♦ Indicații generale de conduită; instrucțiuni în vederea realizării unei acțiuni. [< fr. directive].

DIRECTI s. f. 1. instrucțiune generală, îndrumare dată de un organ superior organelor în subordine. ◊ document al unui partid politic cuprinzând principalele orientări și obiective programatice. 2. (inform.) instrucțiune a unui program. (< fr. directive)

DIRECTIVĂ ~e f. Indicație a unui organ de conducere celor în subordine după care trebuie să se orienteze în activitatea lor. /<fr. directive

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

directi s. f., g.-d. art. directivei; pl. directive

directi s. f., g.-d. art. directivei; pl. directive

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DIRECTI s. indicație, instrucțiune, îndrumare, normativ, normă, recomandare, (înv.) regulativ. (A respectat toate ~ele primite.)

DIRECTI s. indicație, instrucțiune, îndrumare, normativ, normă, recomandare, (înv.) regulativ. (A respectat toate ~ele primite.)

Intrare: directivă
directivă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • directi
  • directiva
plural
  • directive
  • directivele
genitiv-dativ singular
  • directive
  • directivei
plural
  • directive
  • directivelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

directi, directivesubstantiv feminin

  • 1. Instrucțiune generală dată de un organ superior celor din subordinea sa. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Directivele i le-a dat însuși Deliceanu. REBREANU, R. I 243. DLRLC
    • 1.1. mai ales la plural Indicații generale de conduită; instrucțiuni în vederea realizării unei acțiuni. DN
    • 1.2. Document al unui partid politic cuprinzând principalele orientări și obiective programatice. MDN '00
  • 2. informatică Instrucțiune a unui program. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.