16 definiții pentru discontinuu
din care- explicative (7)
- morfologice (5)
- relaționale (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISCONTINUU, -UĂ, discontinui, -ue, adj. Care este lipsit de continuitate; intermitent. [Pr.: -nu-u] – Din fr. discontinu, lat. discontinuus.
DISCONTINUU, -UĂ, discontinui, -ue, adj. Care este lipsit de continuitate; intermitent. [Pr.: -nu-u] – Din fr. discontinu, lat. discontinuus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
discontinuu, ~uă a [At: HAMANGIU, C. C. 468 / Pl: ~ui, ~ue / E: fr discontinuu, lat discontinuus] 1 Care este lipsit de continuitate Si: întrerupt, intermitent, (liv) discontinuist. 2 (Fiz) Care este alcătuit din elemente distincte, care variază în salturi Si: discret (13).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCONTINUU, -Ă, discontinui, -e, adj. Cu întreruperi, lipsit de continuitate. V. intermitent.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCONTINUU, -UĂ adj. Lipsit de continuitate; necontinuu, cu întreruperi. [Pron. -nu-u. / cf. fr. discontinu, lat. sc. discontinuus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCONTINUU, -UĂ adj. 1. lipsit de continuitate; intermitent. 2. discret[1] (2). (< fr. discontinu, lat. discontinuus)
- În original: direct. — cata
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DISCONTINUU ~ă(~i, ~e) Care nu este continuu; cu întreruperi; lipsit de continuitate; intermitent. [Sil. -nu-u] /<fr. discontinu, lat. discontinuus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
* discontínuŭ, -ă adj. (fr. discontinu, mlat. discontinuus). Întrerupt, intermitent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!discontinuu [nuu pron. nuŭ] (desp. -nuu) / discontinuu [nuu pron. nuu] (desp. -nu-u) adj. m., pl. discontinui (desp. -nui); f. discontinuă (desp. -nu-ă), pl. discontinue (desp. nu-e)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
discontinuu (-nu-u) adj. m., pl. discontinui (-nui); f. discontinuă (-nu-ă), pl. discontinue (-nu-e)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
discontinuu adj. → continuu
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
discontinuu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
discontinuu, -nuă.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISCONTINUU adj. 1. v. intermitent. 2. v. cuantificat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISCONTINUU adj. 1. intermitent. (Proces ~.) 2. (FIZ., FILOZ.) cuantificat, discret. (Un ansamblu ~; valoare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Discontinuu ≠ continuu, încontinuu
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DISCONTINUU, -UĂ adj. (cf. fr. discontinu, lat. sc. discontinuus): în sintagma morfem discontinuu (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
- silabație: -ti-nuu, -ti-nu-u
- pronunție: discontinuŭ, discontinuu
| adjectiv (A106) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
discontinuu, discontinuăadjectiv
- 1. Care este lipsit de continuitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: cuantificat discret intermitent necontinuu antonime: continuu încontinuu
etimologie:
- discontinu DEX '09 DEX '98 DN
- discontinuus DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.