13 definiții pentru discredit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCREDIT s. n. (Rar) Pierdere sau micșorare a prestigiului, a considerației, a influenței, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva. – Din fr. discrédit.

DISCREDIT s. n. (Rar) Pierdere sau micșorare a prestigiului, a considerației, a influenței, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva. – Din fr. discrédit.

discredit sn [At: NEGULICI / V: (înv) des~ / E: fr discrédit] 1-2 Pierdere sau micșorare a creditului, a prestigiului, a considerației, a influenței etc. de care se bucură cineva sau ceva.

DISCREDIT s. n. Pierdere sau micșorare a creditului, a încrederii. Nu sînteți jurnaliști, dar niște mișei pamfletari... ce aduceți discredit presei! ALECSANDRI, T. 1711. În urma discreditului în care au căzut, la noi [în 1866], lucrările statistice, ar trebui să aibă cineva mare curaj... ca să întreprindă studiul faptelor ce se exprim prin cifre. I. IONESCU, D. 1.

DISCREDIT s.n. Pierdere, micșorare a creditului, a încrederii de care se bucură cineva. [< fr. discrédit, it. discredito].

DISCREDIT s. n. pierdere, micșorare a creditului de care se bucură cineva. (< fr. discrédit)

discredit n. pierderea sau scăderea creditului.

* discrédit n., pl. e (fr. discrédit, d. it. discredito). Lipsă de credit: a cădea în discret.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISCREDIT s. v. compromitere, discreditare.

discredit s. v. COMPROMITERE. DISCREDITARE.

Intrare: discredit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discredit
  • discreditul
  • discreditu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • discredit
  • discreditului
plural
vocativ singular
plural
descredit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

discreditsubstantiv neutru

  • 1. rar Pierdere sau micșorare a prestigiului, a considerației, a influenței, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Nu sînteți jurnaliști, dar niște mișei pamfletari... ce aduceți discredit presei! ALECSANDRI, T. 1711. DLRLC
    • format_quote În urma discreditului în care au căzut, la noi [în 1866], lucrările statistice, ar trebui să aibă cineva mare curaj... ca să întreprindă studiul faptelor ce se exprim prin cifre. I. IONESCU, D. 1. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.