opțiuni
  • info

26 de definiții pentru dispera

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISPERA, disper, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Rar) A face pe cineva să-și piardă răbdarea; a exaspera. [Prez. ind. și: disperez. – Var.: despera vb. I] – Din lat. desperare.[1]

  1. Prin contrast, DEX ’98 menționează despera ca formă principală și dispera ca variantă. — cata

dispera v vz despera

DISPERA vb. I v. despera.

DISPERA vb. I. v. despera.

DISPERA vb. elem. despera.

DESPERA vb. I v. dispera.

despera [At: KOGĂLNICEANU, S. 215 / V: dis~ / Pzi: ~per și (îrg) ~rez / E: lat desperare] 1-2 vi A pierde orice speranță (în rezolvarea sau) îndreptarea unei situații Si: a se descuraja, a deznădăjdui. 3-4 vt A face pe cineva să despere (1-2). 5-6 vtr A (se) exaspera.

DESPERA, desper, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. 2. Tranz. (Rar) A face pe cineva să-și piardă nădejdile, răbdarea; a exaspera. [Prez. ind. și: desperez. – Var.: dispera vb. I] – Din lat. desperare.[1]

  1. Ediția mai nouă (DEX ’09) menționează dispera ca formă principală și despera ca variantă. — cata

DESPERA, desper și (mai rar) desperez, vb. I. 1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui. (Atestat în forma de prez. ind. pers. 3 pl. desper). Așa virtuoșii murind nu desper, Speranța-a lor frunte-nsenină. EMINESCU, O. I 12. ◊ Refl. (Învechit) Dacă la vîrsta ta te desperezi, apoi noi acei cari sîntem mai bătrîni... ce trebuie să facem? KOGĂLNICEANU, S. 215. 2. Tranz. (Rar) A aduce (pe cineva) la desperare; a exaspera. Se arătară îndată pintre stuh vro patru dorobanți... care ne spuseră că ne găsim chiar în dreptul Călărașilor, și în lungă depărtare de orice sat. Această aflare ne desperă, căci toate proviziile noastre se înecaseră! ALECSANDRI. O. P. 210. – Variantă: dispera vb. I.

DESPERA vb. I. intr. A-și pierde speranța, a deznădăjdui. [P.i. desper și (rar) -rez, var. dispera vb. I. / < lat. desperare, cf. it. disperare, fr. désespérer].

DESPERA/DISPERA vb. intr. a-și pierde speranța, a deznădăjdui. (< lat. desperare, după fr. désespérer)

A DESPERA desper 1. intranz. A-și pierde speranța; a ajunge în stare de deznădejde; a deznădăjdui. 2. tranz. A face să-și piardă speranța; a aduce în stare de deznădejde; a deznădăjdui. [Var. a dispera] /<lat. disperare

desperà 1. a pierde toată speranța: a despera de succes; 2. a aduce la desperare: a despera pe amicii săi; 3. a se lăsa în voia desperării.

*despér și -ez, a -á v. intr. (lat. despéro, -áre). Perd speranța, desnădăjduĭesc: nu desper de reușita luĭ (că va reuși). V. tr. Aduc la desperare: m’ai desperat cu atîtea cheltuĭelĭ! V. refl. Ajung la desperare: m’am desperat cu boala asta! – Și disper (după it.).

* dispér și -éz V. desper.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dispera (a ~) (desp. dis-pe-/di-spe-) vb., ind. prez. 1 sg. disper, 3 disperă; conj. prez. 1 sg. să disper, 3 să dispere (nefolosit la imper. afirm.)

!dispera (a ~) (dis-pe-/di-spe-) vb., ind. prez. 3 disperă

dispera v. despera

despera/dispera vb. (sil. mf. -spe-), ind. prez. 1 sg. desper/disper, 3 sg. și pl. desperă/disperă

despera (ind. prez. 1 sg. desper)

desperez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

A dispera ≠ a spera

DESPERA vb. 1. v. deznădăjdui. 2. v. exaspera.

DESPERA vb. 1. a deznădăjdui, (înv.) a apelpisi. (A ~ să mai aștepte.) 2. a exaspera, (înv.) a apelpisi. (Copilul ăsta mă ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

QUI NIL POTEST SPERARE DESPERET NIHIL (lat.) cine nu are a spera nu are de ce despera – Seneca, „Medeea”, I, 163.

Nil desperandum (lat. „Să nu desperi!”) sau, cu alte cuvinte, să nu pierzi niciodată speranța, să nu te lași niciodată pradă deznădejdii. Acest sfat al lui Horațiu se găsește în Ode (I, 7, versul 27). LIT.

Intrare: dispera
dispera1 (1 -r) verb grupa I conjugarea I
  • silabație: dis-pe-ra, di-spe-ra info
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dispera
  • disperare
  • disperat
  • disperatu‑
  • disperând
  • disperându‑
 singular plural
  • disperă
  • disperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disper
 (să)
  • disper
  • disperam
  • disperai
  • disperasem
a II-a (tu)
  • disperi
 (să)
  • disperi
  • disperai
  • disperași
  • disperaseși
a III-a (el, ea)
  • disperă
 (să)
  • dispere
  • dispera
  • disperă
  • disperase
plural I (noi)
  • disperăm
 (să)
  • disperăm
  • disperam
  • disperarăm
  • disperaserăm
  • disperasem
a II-a (voi)
  • disperați
 (să)
  • disperați
  • disperați
  • disperarăți
  • disperaserăți
  • disperaseți
a III-a (ei, ele)
  • disperă
 (să)
  • dispere
  • disperau
  • disperară
  • disperaseră
dispera2 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dispera
  • disperare
  • disperat
  • disperatu‑
  • disperând
  • disperându‑
 singular plural
  • disperează
  • disperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disperez
 (să)
  • disperez
  • disperam
  • disperai
  • disperasem
a II-a (tu)
  • disperezi
 (să)
  • disperezi
  • disperai
  • disperași
  • disperaseși
a III-a (el, ea)
  • disperează
 (să)
  • dispereze
  • dispera
  • disperă
  • disperase
plural I (noi)
  • disperăm
 (să)
  • disperăm
  • disperam
  • disperarăm
  • disperaserăm
  • disperasem
a II-a (voi)
  • disperați
 (să)
  • disperați
  • disperați
  • disperarăți
  • disperaserăți
  • disperaseți
a III-a (ei, ele)
  • disperează
 (să)
  • dispereze
  • disperau
  • disperară
  • disperaseră
despera1 (1 -r) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despera
  • desperare
  • desperat
  • desperatu‑
  • desperând
  • desperându‑
 singular plural
  • desperă
  • desperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desper
 (să)
  • desper
  • desperam
  • desperai
  • desperasem
a II-a (tu)
  • desperi
 (să)
  • desperi
  • desperai
  • desperași
  • desperaseși
a III-a (el, ea)
  • desperă
 (să)
  • despere
  • despera
  • desperă
  • desperase
plural I (noi)
  • desperăm
 (să)
  • desperăm
  • desperam
  • desperarăm
  • desperaserăm
  • desperasem
a II-a (voi)
  • desperați
 (să)
  • desperați
  • desperați
  • desperarăți
  • desperaserăți
  • desperaseți
a III-a (ei, ele)
  • desperă
 (să)
  • despere
  • desperau
  • desperară
  • desperaseră
despera2 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despera
  • desperare
  • desperat
  • desperatu‑
  • desperând
  • desperându‑
 singular plural
  • desperează
  • desperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desperez
 (să)
  • desperez
  • desperam
  • desperai
  • desperasem
a II-a (tu)
  • desperezi
 (să)
  • desperezi
  • desperai
  • desperași
  • desperaseși
a III-a (el, ea)
  • desperează
 (să)
  • despereze
  • despera
  • desperă
  • desperase
plural I (noi)
  • desperăm
 (să)
  • desperăm
  • desperam
  • desperarăm
  • desperaserăm
  • desperasem
a II-a (voi)
  • desperați
 (să)
  • desperați
  • desperați
  • desperarăți
  • desperaserăți
  • desperaseți
a III-a (ei, ele)
  • desperează
 (să)
  • despereze
  • desperau
  • desperară
  • desperaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dispera, disperverb

  • 1. intranzitiv A-și pierde orice speranță. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: deznădăjdui antonime: spera
    • format_quote Așa virtuoșii murind nu desper, Speranța-a lor frunte-nsenină. EMINESCU, O. I 12. DLRLC
    • format_quote reflexiv învechit Dacă la vîrsta ta te desperezi, apoi noi acei cari sîntem mai bătrîni... ce trebuie să facem? KOGĂLNICEANU, S. 215. DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A face pe cineva să-și piardă răbdarea. DEX '09 DLRLC
    sinonime: exaspera
    • format_quote Se arătară îndată pintre stuh vro patru dorobanți... care ne spuseră că ne găsim chiar în dreptul Călărașilor, și în lungă depărtare de orice sat. Această aflare ne desperă, căci toate proviziile noastre se înecaseră! ALECSANDRI. O. P. 210. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.