9 definiții pentru displăcut

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISPLĂCUT, -Ă, displăcuți, -te, adj. Neplăcut, dezagreabil. – V. displăcea.

DISPLĂCUT, -Ă, displăcuți, -te, adj. Neplăcut, dezagreabil. – V. displăcea.

displăcut, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 168 / V: (îvr) des~ / Pl: ~uți, ~e / E: displăcea] 1 Neplăcut. 2 Dezagreabil. 3 (Rar; d. oameni) Respingător. 4 (Buc) Murdar.

DISPLĂCUT, -Ă, displăcuți, -te, adj. (Rar) Neplăcut, supărător, dezagreabil. Ploaia îmi umple gura de apă. – Într-adevăr... asta-i tot ce poate fi mai displăcut. SADOVEANU, Z. C. 191. Gluma începea să fie displăcută. D. ZAMFIRESCU, R. 197.

* displăcút, -ă adj. (d. displac). Neplăcut. Adv. În mod neplăcut.

desplăcut2, ~ă a vz displăcut2

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISPLĂCUT adj. dezagreabil, dezgustător, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (O duhoare ~.)

Intrare: displăcut
displăcut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • displăcut
  • displăcutul
  • displăcutu‑
  • displăcu
  • displăcuta
plural
  • displăcuți
  • displăcuții
  • displăcute
  • displăcutele
genitiv-dativ singular
  • displăcut
  • displăcutului
  • displăcute
  • displăcutei
plural
  • displăcuți
  • displăcuților
  • displăcute
  • displăcutelor
vocativ singular
plural
desplăcut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

displăcut, displăcuadjectiv

  • 1. Dezagreabil, neplăcut, supărător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ploaia îmi umple gura de apă. – Într-adevăr... asta-i tot ce poate fi mai displăcut. SADOVEANU, Z. C. 191. DLRLC
    • format_quote Gluma începea să fie displăcută. D. ZAMFIRESCU, R. 197. DLRLC
etimologie:
  • vezi displăcea DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.