11 definiții pentru distrugere
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISTRUGERE, distrugeri, s. f. Acțiunea de a (se) distruge și rezultatul ei; nimicire, ruinare. – V. distruge.
DISTRUGERE, distrugeri, s. f. Acțiunea de a (se) distruge și rezultatul ei; nimicire, ruinare. – V. distruge.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distrugere sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 168 / V: (înv) des~, destruire / Pl: ~ri / E: distruge] 1 Devastare cauzată de furtuni, inundații și alte fenomene naturale, acțiuni represive ale oamenilor, războaie etc. Si: (liv) distrucție, nimicire, prăpădire, pustiire, radere, ragaviu, răvășire, stricare. 2 Rănire a unor părți ale corpului omenesc. 3 Omorâre. 4 (Pex) Zdrobire. 5 (Fig) Pierdere a averii, a sănătății, a liniștei sufletești etc. Si: ruinare, sărăcire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRUGERE, distrugeri, s. f. Acțiunea de a distruge și rezultatul ei; nimicire, ruinare, pustiire, năruire. Combătînd orice manifestare de pacifism burghez, trebuie să explicăm celor mai largi mase populare că un nou război ar aduce popoarelor cele mai grele distrugeri și nenorociri și că războiul poate fi preîntîmpinat numai prin lupta unită a tuturor partizanilor păcii. REZ. HOT. I 169. Apa se umflă și izbucnește, lăsînd să se urce dinăuntrul ei o mare sete de distrugere. BOGZA, C. O. 98. Aceeași burghezie aduce nu numai sărăcirea țărănimii, ci și distrugerea industriei mici. IBRĂILEANU, SP. CR. 196.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRUGERE s.f. Acțiunea de a distruge și rezultatul ei; nimicire. [< distruge].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
destrugere sf vz distrugere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
distrugere s. f., g.-d. art. distrugerii; pl. distrugeri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
distrugere s. f., g.-d. art. distrugerii; pl. distrugeri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
distrugere s. f., g.-d. art. distrugerii; pl. distrugeri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISTRUGERE s. 1. devastare, nimicire, pârjolire, pustiire, (înv.) risipă. (~ regiunii de către dușman.) 2. v. masacrare. 3. v. nimicire. 4. nimicire, zdrobire, (înv. și reg.) spargere. (~ Gomorei și a Sodomei.) 5. (fig.) ruinare. (~ sănătății.) 6. nimicire, prăpădire, stricare. (~ recoltei din cauza ploilor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISTRUGERE s. 1. devastare, nimicire, pîrjolire, pustiire, (înv.) risipă. (~ regiunii de către dușman.) 2. exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, stîrpire, (rar) măcelărit, (pop. și fam.) căsăpire. (~ populației, de către dușman.) 3. nimicire, potopire, prăpădire, sfărîmare, zdrobire, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.) 4. nimicire, zdrobire, (înv. și reg.) spargere. (~ Gomorei și a Sodomei.) 5. (fig.) ruinare. (~ sănătății.) 6. nimicire, prăpădire, stricare. (~ recoltei din cauza ploilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DISTRUGERE. Subst. Distrugere, vandalism; ruinare, năruire, dărăpănare, dărîmare, demolare, demolațiune (rar); prăbușire, prăvălire, surpare; stricare, stricăciune, spargere, casare (rar). Nimicire, lichidare, prăpăd, prăpădenie (pop.), prăpădire, devastare, infestare, spulberare, spulber (fig.); exterminare, exterminațiune (rar), extirpare (fig.), extirpație (fig.), suprimare, desființare, anulare, stîrpire, zdrobire, zdrobeală; masacrare, masacru, decimare, măcelărire, măcel. Calamitate, cataclism, flagel, catastrofă, dezastru, nenorocire, prăpădul pămîntului (Domnului, lui Dumnezeu). Foc, pîrjol, incendiu. Inundație, inundare, revărsare. Uragan, ciclon, tornadă. Cutremur (de pămînt), seism. Desființare, anulare, suprimare. Ruină, dârîmătură, surpătură, risipitură, dărăpănătură. Vandal, barbar (fig.). Adj. Distrugător, distructiv (destructiv), nimicitor, zdrobitor, ruinător, năruitor, dărăpănător (rar). Dezastruos, pustiitor, prăpăditor (rar), devastator, catastrofal, apocaliptic. Distrus, ruinat, nimicit, năruit, dărîmat, surpat, prăbușit, dărăpănat; pustiit, prăpădit, devastat, spulberat; stîrpit, zdrobit; desființat, suprimat. Măcelărit, masacrat, sfîrtecat. Vb. A distruge, a nimici, a ruina, a nărui, a dărîma, a demola, a dumica (pop.), a face praf, a se alege praf și pulbere, a preface în ruină, a prăbuși, a surpa, a da la pămînt, a face una cu pămîntul, a prăpădi, a prăvăli, a demola; a pustii, a bîntui, a devasta, a infesta, a extirpa (fig.), a stîrpi, a hăbuci (reg.), a face prăpăd, a spulbera. A preface în cenușă (în scrum), a arde, a da (a face) pîrjol, A incendia. A lichida, a desființa, a rade (a șterge) de pe fața pămîntului, a dezmembra, a dezarticula; a dezintegra, a fisiona, a dezagrega, a dizolva. V. anulare, ciopîrțire, dezastru, dezordine, dispariție, dispersare, omor, război, separare, sfărîmare.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
distrugere, distrugerisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) distruge și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Combătînd orice manifestare de pacifism burghez, trebuie să explicăm celor mai largi mase populare că un nou război ar aduce popoarelor cele mai grele distrugeri și nenorociri și că războiul poate fi preîntîmpinat numai prin lupta unită a tuturor partizanilor păcii. REZ. HOT. I 169. DLRLC
- Apa se umflă și izbucnește, lăsînd să se urce dinăuntrul ei o mare sete de distrugere. BOGZA, C. O. 98. DLRLC
- Aceeași burghezie aduce nu numai sărăcirea țărănimii, ci și distrugerea industriei mici. IBRĂILEANU, SP. CR. 196. DLRLC
-
etimologie:
- distruge DEX '09 DEX '98 DN