11 definiții pentru distrugere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTRUGERE, distrugeri, s. f. Acțiunea de a (se) distruge și rezultatul ei; nimicire, ruinare. – V. distruge.

DISTRUGERE, distrugeri, s. f. Acțiunea de a (se) distruge și rezultatul ei; nimicire, ruinare. – V. distruge.

distrugere sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 168 / V: (înv) des~, destruire / Pl: ~ri / E: distruge] 1 Devastare cauzată de furtuni, inundații și alte fenomene naturale, acțiuni represive ale oamenilor, războaie etc. Si: (liv) distrucție, nimicire, prăpădire, pustiire, radere, ragaviu, răvășire, stricare. 2 Rănire a unor părți ale corpului omenesc. 3 Omorâre. 4 (Pex) Zdrobire. 5 (Fig) Pierdere a averii, a sănătății, a liniștei sufletești etc. Si: ruinare, sărăcire.

DISTRUGERE, distrugeri, s. f. Acțiunea de a distruge și rezultatul ei; nimicire, ruinare, pustiire, năruire. Combătînd orice manifestare de pacifism burghez, trebuie să explicăm celor mai largi mase populare că un nou război ar aduce popoarelor cele mai grele distrugeri și nenorociri și că războiul poate fi preîntîmpinat numai prin lupta unită a tuturor partizanilor păcii. REZ. HOT. I 169. Apa se umflă și izbucnește, lăsînd să se urce dinăuntrul ei o mare sete de distrugere. BOGZA, C. O. 98. Aceeași burghezie aduce nu numai sărăcirea țărănimii, ci și distrugerea industriei mici. IBRĂILEANU, SP. CR. 196.

DISTRUGERE s.f. Acțiunea de a distruge și rezultatul ei; nimicire. [< distruge].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

distrugere s. f., g.-d. art. distrugerii; pl. distrugeri

distrugere s. f., g.-d. art. distrugerii; pl. distrugeri

distrugere s. f., g.-d. art. distrugerii; pl. distrugeri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISTRUGERE s. 1. devastare, nimicire, pârjolire, pustiire, (înv.) risipă. (~ regiunii de către dușman.) 2. v. masacrare. 3. v. nimicire. 4. nimicire, zdrobire, (înv. și reg.) spargere. (~ Gomorei și a Sodomei.) 5. (fig.) ruinare. (~ sănătății.) 6. nimicire, prăpădire, stricare. (~ recoltei din cauza ploilor.)

DISTRUGERE s. 1. devastare, nimicire, pîrjolire, pustiire, (înv.) risipă. (~ regiunii de către dușman.) 2. exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, stîrpire, (rar) măcelărit, (pop. și fam.) căsăpire. (~ populației, de către dușman.) 3. nimicire, potopire, prăpădire, sfărîmare, zdrobire, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.) 4. nimicire, zdrobire, (înv. și reg.) spargere. (~ Gomorei și a Sodomei.) 5. (fig.) ruinare. (~ sănătății.) 6. nimicire, prăpădire, stricare. (~ recoltei din cauza ploilor.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DISTRUGERE. Subst. Distrugere, vandalism; ruinare, năruire, dărăpănare, dărîmare, demolare, demolațiune (rar); prăbușire, prăvălire, surpare; stricare, stricăciune, spargere, casare (rar). Nimicire, lichidare, prăpăd, prăpădenie (pop.), prăpădire, devastare, infestare, spulberare, spulber (fig.); exterminare, exterminațiune (rar), extirpare (fig.), extirpație (fig.), suprimare, desființare, anulare, stîrpire, zdrobire, zdrobeală; masacrare, masacru, decimare, măcelărire, măcel. Calamitate, cataclism, flagel, catastrofă, dezastru, nenorocire, prăpădul pămîntului (Domnului, lui Dumnezeu). Foc, pîrjol, incendiu. Inundație, inundare, revărsare. Uragan, ciclon, tornadă. Cutremur (de pămînt), seism. Desființare, anulare, suprimare. Ruină, dârîmătură, surpătură, risipitură, dărăpănătură. Vandal, barbar (fig.). Adj. Distrugător, distructiv (destructiv), nimicitor, zdrobitor, ruinător, năruitor, dărăpănător (rar). Dezastruos, pustiitor, prăpăditor (rar), devastator, catastrofal, apocaliptic. Distrus, ruinat, nimicit, năruit, dărîmat, surpat, prăbușit, dărăpănat; pustiit, prăpădit, devastat, spulberat; stîrpit, zdrobit; desființat, suprimat. Măcelărit, masacrat, sfîrtecat. Vb. A distruge, a nimici, a ruina, a nărui, a dărîma, a demola, a dumica (pop.), a face praf, a se alege praf și pulbere, a preface în ruină, a prăbuși, a surpa, a da la pămînt, a face una cu pămîntul, a prăpădi, a prăvăli, a demola; a pustii, a bîntui, a devasta, a infesta, a extirpa (fig.), a stîrpi, a hăbuci (reg.), a face prăpăd, a spulbera. A preface în cenușă (în scrum), a arde, a da (a face) pîrjol, A incendia. A lichida, a desființa, a rade (a șterge) de pe fața pămîntului, a dezmembra, a dezarticula; a dezintegra, a fisiona, a dezagrega, a dizolva. V. anulare, ciopîrțire, dezastru, dezordine, dispariție, dispersare, omor, război, separare, sfărîmare.

Intrare: distrugere
distrugere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distrugere
  • distrugerea
plural
  • distrugeri
  • distrugerile
genitiv-dativ singular
  • distrugeri
  • distrugerii
plural
  • distrugeri
  • distrugerilor
vocativ singular
plural
destrugere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

distrugere, distrugerisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) distruge și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Combătînd orice manifestare de pacifism burghez, trebuie să explicăm celor mai largi mase populare că un nou război ar aduce popoarelor cele mai grele distrugeri și nenorociri și că războiul poate fi preîntîmpinat numai prin lupta unită a tuturor partizanilor păcii. REZ. HOT. I 169. DLRLC
    • format_quote Apa se umflă și izbucnește, lăsînd să se urce dinăuntrul ei o mare sete de distrugere. BOGZA, C. O. 98. DLRLC
    • format_quote Aceeași burghezie aduce nu numai sărăcirea țărănimii, ci și distrugerea industriei mici. IBRĂILEANU, SP. CR. 196. DLRLC
etimologie:
  • vezi distruge DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.