20 de definiții pentru doborî

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOBORÎ́, dobór, vb. IV. Tranz. 1. A da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ). 2. A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agățat. ♦ A face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește în aer. 3. A înfrânge, a supune, a distruge, a răpune pe cineva. ♦ Fig. A nimici, a desființa, a stârpi, a lichida o stare de lucruri, o situație etc. ♦ Fig. A birui, a copleși. L-a doborât suferința. 4. (Sport) A depăși cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent. – Cf. oborî.

DOBORÎ́, dobór, vb. IV. Tranz. 1. A da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ). 2. A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agățat. ♦ A face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește în aer. 3. A înfrânge, a supune, a distruge, a răpune pe cineva. ♦ Fig. A nimici, a desființa, a stârpi, a lichida o stare de lucruri, o situație etc. ♦ Fig. A birui, a copleși. L-a doborât suferința. 4. (Sport) A depăși cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent. – Cf. oborî.

doborî́ [At: PSALT. HUR. 47r/11 / V: (înv) oborí, ob~ / Pzi: dobór / E: d- + oborî. Oborî < vsl оборити] 1-2 vt, (înv) vrp (C.i. un corp ) A culca la pământ. 3 vt (C.i. un corp) A răsturna. 4 vt (D. animale) A ucide. 5 vt (D. animale) A vâna. 6 vt (Îvr) A detrona. 7 vt A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat. 8 vt A face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește prin aer. 9 vt (C.i. oameni) A răpune (în luptă). 10 vt (C.i. boli, suferințe, oboseală etc.) A copleși (2). 11 vt (Fig; c.i. situații, concepții, teorii etc.) A desființa. 12 vt A depăși cel mai bun rezultat (sportiv) anterior. 13 vi (Înv; Olt, Ban) A coborî (34).

DOBORÎ́, dobór, vb. IV. Tranz. 1. A da jos (ceva sau pe cineva), a culca, a răsturna, a trînti la pămînt, a prăbuși, a dărîma. [Dihania] dobora în drumu-i copăcei de trei ani, pe care îi atingea cu colții. ISPIRESCU, U. 39. Vîntul... doboară stejari falnici și desfoaie blînde flori. ALECSANDRI, P. A. 132. Pleacă către pădure În mînă cu o săcure Ceva lemne să doboare. PANN, P. V. I 89. ◊ Fig. Ca să dobori poarta robiei, îți trebuie umeri ca ai mei. CAMIL PETRESCU, T. II 598. ◊ Refl. (Rar) Un altar ce se doboară Cînd vin trăsnete de sus! COȘBUC, P. I 213. Deodat-o bardă crudă prin aer luce, zboară, Lovește!... gios bătrînul c-un vaiet se doboară. ALECSANDRI, P. III 303. ♦ (Regional) A cosi. Scoală, dragul mamii, să te duci să dobori iarba ceea. REBREANU, I. 45. 2. A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat (atîrnat, agățat). [Piatra] va lovi în pom... și va doborî mere. CAMIL PETRESCU, T. III 509. ♦ (Cu privire la ființe sau obiecte care zboară sau plutesc în aer) A face să cadă, a da jos; a prăbuși. A doborît un avion.Iacă un țînțar a ajuns tocmai la vîntul turbat și voi să-l dobor d-acolo cu săgeata mea. ISPIRESCU, L. 321. [Nobilul pleca la vînătoare] ca să doboare... cocorii, răpezind asupră-le agerii săi șoimi. ODOBESCU, S. III 54. 3. (Cu privire la persoane) A înfrînge, a birui, a supune, a distruge; a răpune. Luminatul împărat... a doborît. pe toți dușmanii. SADOVEANU, D. P. 160. Ești o neroadă dacă îți închipui că e în stare să mă doboare cineva. CAMIL PETRESCU, T. I 259. Pentru cea din urmă oară Aș voi să-l văd cum luptă și pe zmeu cum îl doboară. EFTIMIU, Î. 111. ♦ (Cu privire la stări, situații, împrejurări) A nimici, a desființa, a stîrpi. Pui în lanțuri ai tăi ani, Pe copii ți-i faci orfani, Văduvești soția, De cumva-ndrăznești să zici Că ai drept să te ridici Să dobori hoția. NECULUȚĂ, Ț. D. 42. ♦ (Subiectul e un fapt, un eveniment sau o stare psihică ori fizică) A învinge, a birui, a copleși. Boala și mizeria l-au doborît înainte de vreme [pe Eminescu]. SADOVEANU, E. 83. Ochii i se închideau, somnul îl dobora. GALACTION, O. I 41. Grelele încercări de tot soiul prin care trecuse... ar fi doborît un uriaș. M. I. CARAGIALE, C. 12. Sta s-o doboare cu totul întristarea, ISPIRESCU, L. 59. 4. (Sport; cu privire la recorduri) A depăși. Echipa națională de ștafetă a doborît recordul de 4 x 100 de metri.

A DOBORÎ́ dobór tranz. (obiecte, ființe în poziție verticală) A culca la pământ; a prăvăli. /<sl. do oboriti

doborî́ v. a da jos, a răsturna, a dărăma: a doborî copaci, case. [V. oborî].

obărea[1] v vz doborî

  1. Variantă nemenționată în definiția principală; posibil să fie vorba de un cuvânt greșit tipărit în original, care este greu de identificat — LauraGellner

obărî[1] v vz doborî

  1. Variantă nemenționată în definiția principală; posibil să fie vorba de un cuvânt greșit tipărit în original, care este greu de identificat — LauraGellner

obora[1] v vz doborî

  1. Variantă nemenționată în definiția principală — LauraGellner

dobór, a -î́ v. tr. (vsl. *do-boriti, compus ca și a oborî, a desființa. – Dobor, doboară, doborîm; doboram; să doboare). Daŭ jos răstorn, trîntesc: a doborî un copac. Fig. Răpun, înving: a doborî dușmanii, foamea mă doboară.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

doborî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dobor, 3 doboa, imperf. 1 doboram; conj. prez. 1 sg. să dobor, 3 să doboare; imper. 2 sg. afirm. doboa

doborî (a ~) vb., ind. prez. 3 doboară, imperf. 3 sg. dobora, perf. s. 3 sg. doborî, 3 pl. doborâră; conj. prez. 3 doboare; ger. doborând; part. doborât

doborî́ vb., ind. prez. 1 sg. dobór, 3 sg. și pl. doboáră, imperf. 3 sg. doborá; conj. prez. 3 sg. și pl. doboáre

dobor, -boară 3 sg. și pl., -boare 3 conj., -boram 1 imp., -borît prt., -borînd ger., -borîre inf. s., -borîtor adj. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOBORÎ vb. v. ajunge, birui, copleși, covârși, cuprinde, împovăra, înfrânge, învinge, năpădi, podidi, prinde, răzbi, toropi.

DOBORÎ vb. 1. a arunca, a azvârli, a culca, a dărâma, a întinde, a lungi, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trânti, (pop. și fam.) a așterne, (pop.) a păli, (înv. și reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu un pumn l-a ~ la pământ.) 2. v. culca.

DOBORÎ vb. 1. a arunca, a azvîrli, a culca, a dărîma, a întinde, a lungi, a prăbuși, a prăvăli, a răsturna, a trînti, (pop. și fam.) a așterne, (pop.) a păli, (înv. și reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu un pumn l-a ~ la pămînt.) 2. a culca, a tăvăli, (pop.) a pologi. (~ iarba în picioare.)

doborî vb. v. AJUNGE. BIRUI. COPLEȘI. COVÎRȘI. CUPRINDE. ÎMPOVĂRA. ÎNFRÎNGE. ÎNVINGE. NĂPĂDI. PODIDI. PRINDE. RĂZBI. TOROPI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

doborî (dobór, -ít), vb. – A da jos, a dărîma, a culca la pămînt. Sl. oboriti „a doborî”, probabil în compunere cu pref. do-, care indică o acțiune exclusivă (Miklosich, Lexicon, 472; Candrea), cf. oborî.Der. doborîtor, adj. (care doboară).

Intrare: doborî
verb (VT348)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doborî
  • doborâre
  • doborât
  • doborâtu‑
  • doborând
  • doborându‑
singular plural
  • doboa
  • doborâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dobor
(să)
  • dobor
  • doboram
  • doborâi
  • doborâsem
a II-a (tu)
  • dobori
(să)
  • dobori
  • doborai
  • doborâși
  • doborâseși
a III-a (el, ea)
  • doboa
(să)
  • doboare
  • dobora
  • doborî
  • doborâse
plural I (noi)
  • doborâm
(să)
  • doborâm
  • doboram
  • doborârăm
  • doborâserăm
  • doborâsem
a II-a (voi)
  • doborâți
(să)
  • doborâți
  • doborați
  • doborârăți
  • doborâserăți
  • doborâseți
a III-a (ei, ele)
  • doboa
(să)
  • doboare
  • doborau
  • doborâ
  • doborâseră
obori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT348)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oborî
  • oborâre
  • oborât
  • oborâtu‑
  • oborând
  • oborându‑
singular plural
  • oboa
  • oborâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obor
(să)
  • obor
  • oboram
  • oborâi
  • oborâsem
a II-a (tu)
  • obori
(să)
  • obori
  • oborai
  • oborâși
  • oborâseși
a III-a (el, ea)
  • oboa
(să)
  • oboare
  • obora
  • oborî
  • oborâse
plural I (noi)
  • oborâm
(să)
  • oborâm
  • oboram
  • oborârăm
  • oborâserăm
  • oborâsem
a II-a (voi)
  • oborâți
(să)
  • oborâți
  • oborați
  • oborârăți
  • oborâserăți
  • oborâseți
a III-a (ei, ele)
  • oboa
(să)
  • oboare
  • oborau
  • oborâ
  • oborâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

doborî, doborverb

  • 1. A da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Dihania] dobora în drumu-i copăcei de trei ani, pe care îi atingea cu colții. ISPIRESCU, U. 39. DLRLC
    • format_quote Vîntul... doboară stejari falnici și desfoaie blînde flori. ALECSANDRI, P. A. 132. DLRLC
    • format_quote Pleacă către pădure În mînă cu o săcure Ceva lemne să doboare. PANN, P. V. I 89. DLRLC
    • format_quote figurat Ca să dobori poarta robiei, îți trebuie umeri ca ai mei. CAMIL PETRESCU, T. II 598. DLRLC
    • format_quote reflexiv rar Un altar ce se doboară Cînd vin trăsnete de sus! COȘBUC, P. I 213. DLRLC
    • format_quote reflexiv rar Deodat-o bardă crudă prin aer luce, zboară, Lovește!... gios bătrînul c-un vaiet se doboară. ALECSANDRI, P. III 303. DLRLC
    • 1.1. regional Cosi. DLRLC
      sinonime: cosi
      • format_quote Scoală, dragul mamii, să te duci să dobori iarba ceea. REBREANU, I. 45. DLRLC
  • 2. A face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agățat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Piatra] va lovi în pom... și va doborî mere. CAMIL PETRESCU, T. III 509. DLRLC
    • 2.1. A face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește în aer. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: prăbuși
      • format_quote A doborât un avion. DLRLC
      • format_quote Iacă un țînțar a ajuns tocmai la vîntul turbat și voi să-l dobor d-acolo cu săgeata mea. ISPIRESCU, L. 321. DLRLC
      • format_quote [Nobilul pleca la vânătoare] ca să doboare... cocorii, răpezind asupră-le agerii săi șoimi. ODOBESCU, S. III 54. DLRLC
  • 3. A înfrânge, a supune, a distruge, a răpune pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Luminatul împărat... a doborît pe toți dușmanii. SADOVEANU, D. P. 160. DLRLC
    • format_quote Ești o neroadă dacă îți închipui că e în stare să mă doboare cineva. CAMIL PETRESCU, T. I 259. DLRLC
    • format_quote Pentru cea din urmă oară Aș voi să-l văd cum luptă și pe zmeu cum îl doboară. EFTIMIU, Î. 111. DLRLC
    • 3.1. figurat A nimici, a desființa, a stârpi, a lichida o stare de lucruri, o situație etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pui în lanțuri ai tăi ani, Pe copii ți-i faci orfani, Văduvești soția, De cumva-ndrăznești să zici Că ai drept să te ridici Să dobori hoția. NECULUȚĂ, Ț. D. 42. DLRLC
    • 3.2. figurat Birui, copleși, învinge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote L-a doborât suferința. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Boala și mizeria l-au doborît înainte de vreme [pe Eminescu]. SADOVEANU, E. 83. DLRLC
      • format_quote Ochii i se închideau, somnul îl dobora. GALACTION, O. I 41. DLRLC
      • format_quote Grelele încercări de tot soiul prin care trecuse... ar fi doborît un uriaș. M. I. CARAGIALE, C. 12. DLRLC
      • format_quote Sta s-o doboare cu totul întristarea, ISPIRESCU, L. 59. DLRLC
  • 4. sport A depăși cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Echipa națională de ștafetă a doborât recordul de 4 x 100 de metri. DLRLC
etimologie:
  • cf. oborî DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.