documentare sf [At: DDRF / Pl: ~tări / E: documenta] 1 Susținere pe bază de documente, informații, probe etc. Si: documentație (1). 2 Constituire a unei dovezi pentru... Si: documentație (2). 3 Informare amănunțită, pe baza unor documente (1-5) Si: documentație (3). 4 Totalitatea informațiilor, a documentelor cu privire la o anumită problemă sau la un anumit domeniu de activitate Si: # documentație (4). 5 Sector de activitate unde se (poate) face documentarea (3). modificată

DOCUMENTARE, documentări, s. f. Acțiunea de a (se) documenta; informare temeinică pe bază de documente; dovedire prin documente, argumentare, dovadă, probă. Schița... necesită o documentare temeinică, o cunoaștere adîncă a vieții și a oamenilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 3/2.

DOCUMENTARE s.f. 1. Acțiunea de a (se) documenta și rezultatul ei. 2. Disciplină a înregistrării, organizării și răspîndirii cunoștințelor specializate. [< documenta].

DOCUMENTARE s. f. 1. acțiunea de a (se) documenta. 2. știința înregistrării, clasării și conservării cunoștințelor referitoare la o problemă sau la un domeniu de activitate, pentru a le ține la dispoziția celor interesați. (< documenta)

documentare s. f., g.-d. art. documentării; pl. documentări

documentare s. f., g.-d. art. documentării; pl. documentări

documentare s. f., g.-d. art. documentării; pl. documentări

DOCUMENTARE s. documentație, informare, informație. (Muncă de ~ preliminară.)

DOCUMENTARE s. documentație, informare, informație. (Muncă de ~ preliminară.)