23 de definiții pentru doilea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOILEA, DOUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între întâiul și al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = în ziua următoare. A doua oară = data următoare; cu altă ocazie. Al doilea = după primul, pe urmă. (Pop.) De-al doilea = a doua oară. ◊ Expr. A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară. [Pr.: do-i- / doi-] – Doi + le + a.

doilea, doua no [At: PO 100/26 / V: (îvp) doile, (înv) doua (S și: doa), doaua (S și: doao), (îvr) duoile, doualea (S și: doalea), (reg) doualea, doolea, doie / S și: (înv) doa / E: doi + -lea] 1 (Cu valoare a sau s, precedat de articolul „al”, „a”) Care se află între primul și al treilea. 2 (La feminin, urmat de „parte”) Intră în componența numeralului fracționar corespunzător, indicând jumătate dintr-un tot A doua parte din sumă. 3 (La feminin, urmat de „oară”) Intră în componența numeralului adverbial corespunzător A venit a doua oară. 4 (D. veri; îla) De-al doilea Care sunt copiii verilor primari. 5 (Îlav) A doua zi În ziua următoare. 6 (Îlav) A doua oară Data următoare. 7 (Îvp; îlav) De-al doilea A doua oară. 8 (Îe) A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al ~ A considera ceva ca fiind de importanță secundară. modificată

DOILEA, DOUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între întâiul și al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = în ziua următoare. A doua oară = data următoare; cu altă ocazie. Al doilea = după primul, pe urmă. (Pop.) De-al doilea = a doua oară. ◊ Expr. A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară. [Pr.: do-i-] – Doi + le + a.

DOILEA, DOUA num. ord. (Precedat de articolul «al», «a») Care se află între întîiul și al treilea. Telefoanele zbîrnîiră a doua oară. CAMILAR, N. I 47. Era gata a o lovi cu a doua săgeată. ISPIRESCU, L. 5. ◊ Loc. adv. A doua zi = în ziua următoare. Și fata de-mpărat veni Și-a doua zi, și-a treia zi. COȘBUC, P. I 282. [Cerbul] nu mai da pe la izvor iar pînă a doua zi pe la amiază. CREANGĂ, P. 224. A doua oară = data următoare, altă dată. A doua oară mă las păgubaș. (Numai la m., într-o enumerare, adesea în corelație cu «întîi», mai rar cu «al treilea») Al doilea = în rîndul al doilea. Mai întăi să mă lași cu «stimate». Al doilea, ce fel de soacră o fi fost aia? SADOVEANU, P. M. 25. De-al doilea = pentru a doua oară. Intru în ograda unui megieș al nostru, și din ogradă în ocol, și din ocol în grădina cu păpușoi, care erau chiar atunci prășiți de-al doilea. CREANGĂ, A. 6. ◊ Expr. De mîna a doua = a) de calitate inferioară, mai puțin luxos, mai ieftin. Marfă de mîna a doua. Hotel de mîna a doua; b) de mică importanță. Joacă într-un rol de mîna a doua. A pune (sau a lăsa, a trece) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară. ◊ (Precedat de «cel de», «cea de», cu pronunțare regională) Îmi pare rău că n-am luat măcar spînul cel de al doile cu mine. CREANGĂ, P. 201. ◊ (În legătură cu grade de rudenie) Bărbat de-al doilea = al doilea soț al unei femei (care s-a căsătorit a doua oară). Văr de-al doilea = persoană considerată în raport cu fiii verilor primari ai unuia din părinții săi.

doilea (al) num. care vine după cel dintâiu. [V. doi].

dóilea (al), a dóŭa num. ord. (ea dift.). Care vine după cel dintîĭ, secund: rîndu al doilea, al doilea rînd saŭ rîndu cel de al doilea, cel de al doilea rînd, pl. rîndurile cele de al doilea; clasa a doŭa, a doŭa clasă (pl. n’are saŭ dacă-l are, e ca la neutre: clasele cele de al doilea).

vârsta a doua sint. s. (ironic) Vârsta adultă ◊ „Chiar la intrarea în discotecă un tip, la vârsta a doua, beat, mi-a pus un pistol în tâmplă. Nu s-a întâmplat însă nimic.” R.l. 15 I 93 p. 4 (format după vârsta a treia)

AL DOILEA a doua num. ord. Care acupă locul indicat de numărul doi în ordinea numărării; care vine după primul. Rândul ~. /doi + le + a

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!doilea etc. (de al ~/ în tempo rapid de-al) prep. + num. m. (cel de al... / cel de-al..., văr ~)

doilea (al ~) (desp. do-i-/doi-) num. m., f. a doua; al Il-lea/al 2-lea, a II-a/a 2-a

!doilea (al ~) (do-i-/doi-) num. m., f. a doua; al II-lea/al 2-lea, a II-a/a 2-a

doilea (precedat de al) num. m.(sil. doi-lea în tempo rapid /do-i-lea în tempo lent), f. a doua

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONSUETUDO QUASI ALTERA NATURA (lat.) obișnuința este o a doua natură – Cicero, „De finibus bonorum et malorum”, V, 25.

Consuetudo quasi altera natura (lat. „Obișnuința e a doua natură”) – Cugetare a lui Cicero (De finibus, V, 25). A devenit proverb în multe limbi. LIT.

Mai bine primul într-un sat decît al doilea la Roma – Sînt cuvintele lui Cezar. Se povestește că, trecînd într-o zi printr-un mic cătun din Alpi, Cezar s-a oprit în piață unde se dădea o vajnică luptă pentru alegerea căpeteniei satului. Însoțitorii săi s-au mirat: „Cum, și aici în coclaurile acestea se luptă oamenii pentru șefie?” – „Nu rîdeți – le-a răspuns viitorul dictator – aș prefera eu însumi să fiu primul într-un sat decît al doilea la Roma”. Se citează spre a sublinia preferința pentru întîietate. IST.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a doua la căldură expr. (intl.) buzunarul interior al unui sacou.

Intrare: doilea
  • silabație: do-i-lea, doi-lea info
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P44)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • doilea
  • doua
plural
  • doilea
  • doua
genitiv-dativ singular
  • doilea
  • doua
plural
  • doilea
  • doua
invariabil (I1)
  • doulea
doie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
doile
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
doauș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

doilea, douanumeral ordinal

  • 1. (Precedat de articolul „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între întâiul și al treilea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Telefoanele zbîrnîiră a doua oară. CAMILAR, N. I 47. DLRLC
    • format_quote Era gata a o lovi cu a doua săgeată. ISPIRESCU, L. 5. DLRLC
    • 1.1. cu pronunțare regională (Precedat de «cel de», «cea de») Îmi pare rău că n-am luat măcar spînul cel de al doile cu mine. CREANGĂ, P. 201. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală (În legătură cu grade de rudenie) De-al doilea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble Văr de-al doilea = persoană considerată în raport cu fiii verilor primari ai unuia din părinții săi. DEX '09 DLRLC
      • chat_bubble Bărbat de-al doilea = al doilea soț al unei femei (care s-a căsătorit a doua oară). DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială A doua zi = în ziua următoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și fata de-mpărat veni Și-a doua zi, și-a treia zi. COȘBUC, P. I 282. DLRLC
      • format_quote [Cerbul] nu mai da pe la izvor iar pînă a doua zi pe la amiază. CREANGĂ, P. 224. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială A doua oară = data următoare, altă dată; cu altă ocazie. DEX '09 DLRLC
      • format_quote A doua oară mă las păgubaș. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială (Numai la masculin, într-o enumerare, adesea în corelație cu «întâi», mai rar cu «al treilea») Al doilea = după primul, pe urmă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mai întăi să mă lași cu «stimate». Al doilea, ce fel de soacră o fi fost aia? SADOVEANU, P. M. 25. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială popular De-al doilea = a doua oară. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Intru în ograda unui megieș al nostru, și din ogradă în ocol, și din ocol în grădina cu păpușoi, care erau chiar atunci prășiți de-al doilea. CREANGĂ, A. 6. DLRLC
    • chat_bubble De mâna a doua = de calitate inferioară, mai puțin luxos, mai ieftin. DLRLC
      • format_quote Marfă de mâna a doua. Hotel de mâna a doua. DLRLC
    • chat_bubble De mâna a doua = de mică importanță. DLRLC
      • format_quote Joacă într-un rol de mâna a doua. DLRLC
    • chat_bubble A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble (în) sintagmă ironic Vârsta a doua = vârsta adultă. DCR2
      • format_quote Chiar la intrarea în discotecă un tip, la vârsta a doua, beat, mi-a pus un pistol în tâmplă. Nu s-a întâmplat însă nimic. R.l. 15 I 93 p. 4. DCR2
etimologie:
  • Doi + le + a. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.