opțiuni
  • info

19 definiții pentru dojeni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOJENI, dojenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (recipr.) A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa. – Din sl. dognati, doženon.

DOJENI, dojenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (recipr.) A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa. – Din sl. dognati, doženon.

dojeni [At: PSALT. 248 / V: (înv) ~jâni, doge~, doșe~, (reg) ~jăni, drojeni, ~jeana / Pzi: ~nesc / E: vsl дожень] 1 vt (Înv) A sfătui (într-o situație dificilă). 2 vr (Îvr) A se corecta (1-2). 3 vt (Îrg) A preveni. 4 vt A mustra. 5-7 vtrp, vrr A(-și) face imputări. 8 vi (Îvr) A amenința. 9 vt (Îvr) A pedepsi. 10 (Reg) A descânta (1). 11 vi (Reg) A discuta. 12 vt (Înv; fam) A spăla pe cap. 13 vt (Înv; fam) A săpuni. corectat(ă)

DOJENI, dojenesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva observații, a mustra, a certa. Iți vine a rîde... îl dojeni unul cu fața prelungă. CAMILAR, N. I 237. Bătrînul ofta și plîngea și nu-l dojenea. PAS, Z. I 200. De ce ne-ai lăsat să dormim atît de mult, îi ziseră frații, dojenindu-l. ISPIRESCU, L. 316. ◊ Refl. Moș Șărban sări deodată din car, dojenindu-se că a dormit prea mult. BUJOR, S. 137. Căuta să-și potolească răscoala gîndurilor, dojenindu-se singură de nebunia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 120.

A DOJENI ~esc tranz. A trata cu dojeni; a mustra. /<sl. dognati, doženon

A SE DOJENI mă ~esc intranz. A se trata cu dojeni (unul cu altul). /<sl. dognati, doženon

dojenì v. a mustra pe cineva. [Slav. DOJENÕ, a prigoni].

dogeni v vz dojeni

dojăni v vz dojeni

dojâni v vz dojeni

dojeana v vz dojeni

doșeni v vz dojeni

drojeni v vz dojeni

dojenésc v. tr. (vsl. do-gnatí, do-ženon, a ajunge, a prinde, d. gnati-ženon, goniti, a goni; ceh. doženiti, dohnati, dohoniti, dohanĕti, a urmări. V. gonesc). Mustru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dojeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dojenesc, 3 sg. dojenește, imperf. 1 dojeneam; conj. prez. 1 sg. să dojenesc, 3 să dojenească

dojeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dojenesc, imperf. 3 sg. dojenea; conj. prez. 3 să dojenească

dojeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dojenesc, imperf. 3 sg. dojenea; conj. prez. 3 sg. și pl. dojenească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOJENI vb. v. certa.

DOJENI vb. a admonesta, a certa, a dăscăli, a moraliza, a mustra, (pop. și fam.) a beșteli, a muștrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. și reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cîrti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. și Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puțui, (Mold.) a șmotri, (Olt. și Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dojeni (-nesc, -it), vb. – A mustra, a certa. Sl. dognati, doženǫ „a lua”, de la gnati, goniti „a urmări” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 99), cf. goni, și ceh. doženiti „a urmări”. – Der. dojană, s. f. (ceartă, mustrare), deverbal; dojenitor, adj. (care dojenește).

Intrare: dojeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dojeni
  • dojenire
  • dojenit
  • dojenitu‑
  • dojenind
  • dojenindu‑
 singular plural
  • dojenește
  • dojeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dojenesc
 (să)
  • dojenesc
  • dojeneam
  • dojenii
  • dojenisem
a II-a (tu)
  • dojenești
 (să)
  • dojenești
  • dojeneai
  • dojeniși
  • dojeniseși
a III-a (el, ea)
  • dojenește
 (să)
  • dojenească
  • dojenea
  • dojeni
  • dojenise
plural I (noi)
  • dojenim
 (să)
  • dojenim
  • dojeneam
  • dojenirăm
  • dojeniserăm
  • dojenisem
a II-a (voi)
  • dojeniți
 (să)
  • dojeniți
  • dojeneați
  • dojenirăți
  • dojeniserăți
  • dojeniseți
a III-a (ei, ele)
  • dojenesc
 (să)
  • dojenească
  • dojeneau
  • dojeniră
  • dojeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dojăni
  • dojănire
  • dojănit
  • dojănitu‑
  • dojănind
  • dojănindu‑
 singular plural
  • dojănește
  • dojăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dojănesc
 (să)
  • dojănesc
  • dojăneam
  • dojănii
  • dojănisem
a II-a (tu)
  • dojănești
 (să)
  • dojănești
  • dojăneai
  • dojăniși
  • dojăniseși
a III-a (el, ea)
  • dojănește
 (să)
  • dojănească
  • dojănea
  • dojăni
  • dojănise
plural I (noi)
  • dojănim
 (să)
  • dojănim
  • dojăneam
  • dojănirăm
  • dojăniserăm
  • dojănisem
a II-a (voi)
  • dojăniți
 (să)
  • dojăniți
  • dojăneați
  • dojănirăți
  • dojăniserăți
  • dojăniseți
a III-a (ei, ele)
  • dojănesc
 (să)
  • dojănească
  • dojăneau
  • dojăniră
  • dojăniseră
dogeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dojâni
  • dojânire
  • dojânit
  • dojânitu‑
  • dojânind
  • dojânindu‑
 singular plural
  • dojânește
  • dojâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dojânesc
 (să)
  • dojânesc
  • dojâneam
  • dojânii
  • dojânisem
a II-a (tu)
  • dojânești
 (să)
  • dojânești
  • dojâneai
  • dojâniși
  • dojâniseși
a III-a (el, ea)
  • dojânește
 (să)
  • dojânească
  • dojânea
  • dojâni
  • dojânise
plural I (noi)
  • dojânim
 (să)
  • dojânim
  • dojâneam
  • dojânirăm
  • dojâniserăm
  • dojânisem
a II-a (voi)
  • dojâniți
 (să)
  • dojâniți
  • dojâneați
  • dojânirăți
  • dojâniserăți
  • dojâniseți
a III-a (ei, ele)
  • dojânesc
 (să)
  • dojânească
  • dojâneau
  • dojâniră
  • dojâniseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dojeana
  • dojeanare
  • dojeanat
  • dojeanatu‑
  • dojeanând
  • dojeanându‑
 singular plural
  • dojeanează
  • dojeanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dojeanez
 (să)
  • dojeanez
  • dojeanam
  • dojeanai
  • dojeanasem
a II-a (tu)
  • dojeanezi
 (să)
  • dojeanezi
  • dojeanai
  • dojeanași
  • dojeanaseși
a III-a (el, ea)
  • dojeanează
 (să)
  • dojeaneze
  • dojeana
  • dojeană
  • dojeanase
plural I (noi)
  • dojeanăm
 (să)
  • dojeanăm
  • dojeanam
  • dojeanarăm
  • dojeanaserăm
  • dojeanasem
a II-a (voi)
  • dojeanați
 (să)
  • dojeanați
  • dojeanați
  • dojeanarăți
  • dojeanaserăți
  • dojeanaseți
a III-a (ei, ele)
  • dojeanează
 (să)
  • dojeaneze
  • dojeanau
  • dojeanară
  • dojeanaseră
doșeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
drojeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dojeni, dojenescverb

  • 1. A(-și) face observații moralizatoare; a (se) mustra, a (se) certa. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: certa mustra
    • format_quote Îți vine a rîde... îl dojeni unul cu fața prelungă. CAMILAR, N. I 237. DLRLC
    • format_quote Bătrînul ofta și plîngea și nu-l dojenea. PAS, Z. I 200. DLRLC
    • format_quote De ce ne-ai lăsat să dormim atît de mult, îi ziseră frații, dojenindu-l. ISPIRESCU, L. 316. DLRLC
    • format_quote Moș Șărban sări deodată din car, dojenindu-se că a dormit prea mult. BUJOR, S. 137. DLRLC
    • format_quote Căuta să-și potolească răscoala gîndurilor, dojenindu-se singură de nebunia ei. VLAHUȚĂ, O. A. 120. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.