opțiuni
  • info

10 definiții pentru dojenire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOJENIRE, dojeniri, s. f. Acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei; mustrare. – V. dojeni.

DOJENIRE, dojeniri, s. f. Acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei; mustrare. – V. dojeni.

dojenire sf [At: BIBLIA (1688), 3651/11 / V: (înv) ~jăn~, doșe~ / Pl: ~ri / E: dojeni] 1 (Înv) Sfătuire. 2 Prevenire. 3 Mustrare.

DOJENIRE, dojeniri, s. f. Acțiunea de a (se) dojeni; mustrare. Dar însă îți dau de știre nu cumva să-l necăjești: Să-l bați, să-i dai dojenire, or la el să te răstești. PANN, P. V. II 7.

dojănire sf vz dojenire

doșenire sf vz dojenire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dojenire s. f., g.-d. art. dojenirii; pl. dojeniri

dojenire s. f., g.-d. art. dojenirii; pl. dojeniri

dojenire s. f., g.-d. art. dojenirii; pl. dojeniri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOJENIRE s. 1. v. certare. 2. v. ceartă.

DOJENIRE s. 1. certare, mustrare, (pop.) sfădire. (~ cuiva.) 2. admonestare, ceartă, certare, dojană, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, (pop. și fam.) beșteleală, muștruluială, ocară, (înv. și reg.) înfruntare, probozeală, (reg.) probază, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) șmotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învățătură, preobrăzitură, probozire, răpște, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) săpuneală, scuturătură. (~ pe care a primit-o l-a cumințit.)

Intrare: dojenire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dojenire
  • dojenirea
plural
  • dojeniri
  • dojenirile
genitiv-dativ singular
  • dojeniri
  • dojenirii
plural
  • dojeniri
  • dojenirilor
vocativ singular —
plural —
dojănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dojănire
  • dojănirea
plural
  • dojăniri
  • dojănirile
genitiv-dativ singular
  • dojăniri
  • dojănirii
plural
  • dojăniri
  • dojănirilor
vocativ singular —
plural —
doșenire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dojenire, dojenirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) dojeni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ceartă certare mustrare
    • format_quote Dar însă îți dau de știre nu cumva să-l necăjești: Să-l bați, să-i dai dojenire, or la el să te răstești. PANN, P. V. II 7. DLRLC
etimologie:
  • vezi dojeni DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.