DOMOLIRE, domoliri, s. f. Acțiunea de a (se) domoli. – V. domoli.

domolire sf [At: MANIFEST (1813), 14/21 / Pl: ~ri / E: domoli] 1 Încetare de a mai fi agitat, furios, agresiv. 2 Determinare a cuiva să nu mai fie agitat, furios, agresiv. 3 Căpătare a bunei dispoziții. 4 Determinare a cuiva să capete bună dispoziție. 5 Consimțire la ceva. 6 Determinare a cuiva să consimtă la ceva. 7 Determinare a unui animal să nu mai fie agitat sau agresiv. 8 Stăpânire a unui animal. 9 (Înv) Supunere a unui popor. 10 Determinare a unei pasiuni, dispute etc. să piardă din intensitate. 11 Încetare a unei boli sau epidemii. 12 Scădere în intensitate a unui fenomen al naturii. 13 Temperare a climei. 14 (Trs) Aducere a unui lichid la temperatura potrivită. 15 Încetinire a vitezei sau a ritmului de desfășurare. 16 Slăbire sau înfundare a unui sunet. 17 Scădere a intensității sau tonalității glasului. 18 Transformare a pantei unui teren, care devine mai puțin abrupt.

DOMOLIRE, (rar) domoliri, s. f. Acțiunea de a (se) domoli. – V. domoli.

DOMOLIRE, (rar) domoliri, s. f. Acțiunea de a (se) domoli; liniștire, potolire. După domolirea acestei răscoale, marele vizir ieși cu alai din Constantinopol. BĂLCESCU, O. II 66.

domolire s. f., g.-d. art. domolirii; pl. domoliri

domolire s. f., g.-d. art. domolirii; pl. domoliri

domolire s. f., g.-d. art. domolirii; pl. domoliri

DOMOLIRE s. 1. v. potolire. 2. v. alinare. 3. încetinire, potolire. (~ fugii cuiva.) 4. v. calmare. 5. v. strunire. 6. v. atenuare.

DOMOLIRE s. 1. astîmpărare, calmare, liniștire, potolire. (~ setei.) 2. alinare, calmare, liniștire, potolire, temperare, ușurare, (rar) potoleală, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 3. încetinire, potolire. (~ fugii cuiva.) 4. calmare, îmblînzire, îmbunare, împăcare, liniștire, potolire. (~ unei persoane enervate.) 5. înfrînare, liniștire, strunire. (~ unui animal.) 6. atenuare, calmare, descreștere, diminuare, micșorare, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei vîntului.)

Domolire ≠ agitare