opțiuni
  • info

4 definiții pentru dondănit (part.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DONDĂNI, dondănesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. și tranz. A bombăni, a mormăi, a bodogăni. ♦ A spune vorbe fără legătură. ♦ Tranz. (Rar) A bate pe cineva la cap, a-l pisa. 2. Tranz. A flecări, a îndruga. [Var.: dondăi vb. IV] – Formație onomatopeică.

A DONDĂNI ~esc pop. 1. intranz. 1) A vorbi încet și nedeslușit în semn de nemulțumire; a bombăni; a bodogăni; a mormăi. 2) A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a flecări; a trăncăni. 2. tranz. (persoane) A deranja întruna repetând insistent același lucru; a necăji; a plictisi; a pisa. /Onomat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dondăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dondănesc, imperf. 3 sg. dondănea; conj. prez. 3 sg. și pl. dondănească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DONDĂNI vb. v. bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, cicăli, dăscăli, flecări, gângăvi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, mormăi, murmura, pălăvrăgi, plictisi, sâcâi, sporovăi, trăncăni.

Intrare: dondănit (part.)
dondănit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dondănit
  • dondănitul
  • dondănitu‑
  • dondănită
  • dondănita
plural
  • dondăniți
  • dondăniții
  • dondănite
  • dondănitele
genitiv-dativ singular
  • dondănit
  • dondănitului
  • dondănite
  • dondănitei
plural
  • dondăniți
  • dondăniților
  • dondănite
  • dondănitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dondăni, dondănescverb

popular
  • 1. intranzitiv tranzitiv A vorbi singur, încet și nedeslușit, (mai ales pentru a-și arăta o nemulțumire). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bodogăni bombăni mormăi
    • format_quote Și tot așa dondănind el din gură, iaca se trezește dinaintea lui c-un drac, ce ieșise din iaz. CREANGĂ, P. 48. DLRLC
    • format_quote Omul cu planete sosește tîrziu, legănîndu-se. S-a oprit la cîrciumă, e vesel, dondăne ceva fără șir. C. PETRESCU, Î. II 122. DLRLC
    • 1.1. A spune vorbe fără legătură; a învăța pe de rost o lecție, repetând-o de obicei cu voce scăzută și fără a înțelege, a memoriza mecanic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Unii dondăneau ca nebunii, pînă-i apuca amețeală. CREANGĂ, A. 84. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv rar A bate pe cineva la cap, a-l pisa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: pisa
      • format_quote Duminica trecută am fost eu să-l văd pe bunicul – țipa la el bunica... ÎI dondănea la cap. STANCU, D. 251. DLRLC
  • 2. tranzitiv A spune vorbe de clacă, a îndruga verzi și uscate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: flecări pălăvrăgi îndruga
    • format_quote În sfîrșit, ce-or fi mai dondănit ei și cît or mai fi dondănit, că numai iată se face ziuă! CREANGĂ, P. 255. DLRLC
    • format_quote Odată mergeau pe drum patru oameni. Cum dondăneau ei ba unele, ba altele, iată zăresc venind spre ei o comoară. ȘEZ. XVII 226. DLRLC
  • 3. tranzitiv neobișnuit A cânta încetișor, în surdină. DLRLC
    sinonime: fredona
    • format_quote Cei doi cai de la căruță pășteau liniștiți troscotul șanțului, în timp ce căruțașul, dondănind un cîntec, îi ștergea de sudoare cu un șomoiog de paie. CAMILAR, N. I 435. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Viu între acoperișuri era doar glasul moșului Chiril, care sfîrșise treaba și se așezase la poarta așezărilor popești, dondănind din fluier și din cuvînt. CAMILAR, N. I 331. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: persoana a 3-a sg. dondăne. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.