dormi vi [At: PSALT. 127/12 / V: (îvr) durmi / Pzi: dorm / E: ml dormire] 1 A se afla în stare de somn. 2 (Pop; îe) ~re-ai mort (sau dus), ori somnul cel de veci Să mori! 3 (Pfm; îe) A ~ greu, sau (ca un) buștean, ca groșii, bute, tun, (rar) buba, bumbac, (ca) dus (de pe sau din lume), ca mort(ul pe moarte), (de poți) să tai lemne pe el (sau la capul lui) A avea un somn adânc. 4 (Îvp; îe) A ~ ca mielul la oaie A dormi liniștit. 5 (Pfm; îe) A ~ de-a-n picioarele (sau pe picioare), ori umblând, mergând (pe brazdă) A fi foarte obosit. 6 (Irn; îae) A fi leneș. 7 (Irn; îae) A fi bleg. 8 (Pfm; îe) A ~ boierește, sau ca un boier, ca (ori cât) un bei, ca un popă, popește, somnoros A dormi fără grijă (în confort). 9 (Pfm; îe) A ~ iepurește A dormi neliniștit și gata oricând să se trezească. 10 (Îlv) A ~ somnul drepților (sau cel de veci, de pe urmă, ori cel lung) A muri. 11 A rămâne peste noapte undeva. 12 (Fig; d. oameni) A fi mort. 13 (Fig; d. oameni) A nu fi atent sau a nu-și da seama ce se petrece. 14 (Îf negativă) A veghea. 15 (Fig; d. plante, semințe sau obiecte) A zăcea în amorțire. 16 (Reg; d. foc) A mocni.

DORMI, dorm, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ființe) A se găsi în stare de somn, a fi adormit. Sublocotenentul Măgură dormea totdeauna la un loc cu soldații. CAMILAR, N. I 31. Dormii zdravăn în noaptea aceea și aproape fără de visuri. HOGAȘ, M. N. 231. Cănuță dormea la căldură, în patul bunică-sii. CARAGIALE, P. 19. Cum îți vei așterne, așa vei dormi. ◊ Cameră de dormit v. cameră. Vagon de dormit v. vagon. ◊ Fig. (Despre morți) [Căpitanii] dormeau... în mormintele cele mari. SADOVEANU, D. P. 8. Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici. EMINESCU, O. I 151. O! dormi în pace pe-aceste maluri, Îngînat dulce, ca-n vis ușor, De glasul mării purtat de valuri, De glasul nostru uimit de dor. ALECSANDRI, P. A. 75. ◊ Expr. A dormi buștean (sau tun, butuc, ca pămîntul, dus, ca dus de pe lume, ca un mort) v. c. A dormi de-a-n picioarele (sau pe picioare) = a) a fi foarte obosit, a pica de somn; b) (fig.) a fi încet la treabă, a se mișca leneș; p. ext. a nu-i sta mintea la ceva, a fi absent. Ochii lui erau mai totdeauna coperiți de o ceață, așa că părea nepăsător pentru tot ce se petrece împrejuru-i și că umblă dormind pe picioare. MACEDONSKI, O. III 24. A dormi iepurește v. iepurește. A dormi numai cu un ochi v. ochi. ◊ Tranz. (Cu complementul «somn» sau «noapte») Murele au rămas neculese în codri și în vizuini își doarme sătul somnul ursul. ISAC, O. 210. Și unde nu să puse Ileana pe un somn dulce, de gîndeai că nu alta, fără de-ar fi șapte nopți legate laolaltă încă s-ar cumpăni să le doarmă. RETEGANUL, P. I 57. Voinicelul mi-o privea, Somnul dulce cum dormea... Și mereu se socotea: S-o deștepte-n grab’ au ba? TEODORESCU, P. P. 451. (Expr.) A dormi somnul (cel) de veci (sau cel lung, cel de pe urmă) = a) a fi mort; b) (în imprecații) a muri. Dormiți... dormire-ați somnul de veci! CAMILAR, N. I 335. Să nu crezi că doarme Smaranda, dormire-ai somnul cel de veci, să dormi! CREANGĂ, A. 17. Dormi tu, bărbățelul meu, Ierte-mi-te-ar dumnezeu! Dormi, dormire-ai somnul lung, Că multe-am tras și-mi agiung! ALECSANDRI, P. P. 355. 2. A mînea, a rămîne peste noapte undeva; a trage în gazdă. Ți-e drumu-ndelungat Și-i noapte. De n-ai gazdă-n sat, Să vii să dormi la noi. COȘBUC, P. I 230. 3. Fig. A fi lipsit de interes, a lucra fără tragere de inimă. Apoi dormi la abataj și scoți acord mic. DAVIDOGLU, M. 17. ♦ (În forma negativă) A veghea; a fi vigilent. Azi știu că duhul tău nu doarme, Că porți pistolul sub gheroc, Dar fii pe pace, avem arme Și ac de fiece cojoc. BANUȘ, B. 117. Producția crește mereu, și-acum cu secretarul ăsta nou, care intră peste tot... șeful fierbe. – Să fiarbă, că nici eu nu dorm. DAVIDOGLU, M. 47. 4. Fig. A sta nemișcat, neclintit, în amorțire. Cîmpiile dorm fericite și neștiutoare. BOGZA, C. O. 206. Dealuri galbene și ruginii dormeau în jurul nostru somnul după-amiezelor de toamnă. GALACTION, O. I 98. Cînd luna-n lacuri își scaldă fața, Cînd vîntul doarme în cîmp, pe flori... Eu șoptesc nopții un dulce nume. MACEDONSKI, O. IV 10. Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri. EMINESCU, O. I 152. ♦ A zăcea ascuns; a mocni. Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă. EMINESCU, O. I 137. ◊ Tranz. Păduri ce-și dorm foșnirea-n mica ghindă Se cer spre cer coroana să-și destindă. TOMA, C. V. 269. – Variantă: (Transilv.) durmi (RETEGANUL, P. I 47) vb. IV.

DORMI, dorm, vb. IV. Intranz. 1. A se găsi în stare de somn, a fi adormit. ◊ Expr. A dormi de-a-n picioarele (sau pe picioare) = a) a fi foarte obosit, a pica de somn; b) fig. a fi încet la treabă, a se mișca leneș; p. ext. a fi absent la ceea ce se petrece în jur. ♦ Fig. A fi mort. ◊ Expr. (Tranz.) A dormi somnul (cel) de veci (sau cel lung, cel de pe urmă) = a fi mort; (în imprecații) a muri. 2. A rămîne peste noapte undeva; a mînea. 3. Fig. (În construcții negative) A veghea; a fi vigilent. 4. Fig. A zăcea ascuns; a mocni. Acea tainică simțire care doarme-n a ta harfă (EMINESCU). [Var.: (reg.) durmi vb. IV] – Lat. dormire.

A DORMI dorm intranz. 1) A se găsi în stare de somn; a fi adormit. ◊ ~ pe (sau din) picioare a fi foarte obosit; b) a fi încet la muncă; a fi leneș. 2) fig. A fi mort. Doarme somnul de veci. 3) A rămâne peste noapte undeva; a mânea. /<lat. dormire

dormì v. 1. a odihni coprins de somn; 2. fig. acea tainică simțire care doarme ’n a mea harpă EM. [Lat. DORMIRE].

durmi v vz dormi

NU DORM TOTI, CÎȚI AU OCHII ÎNCHIȘI = Aparența înșală.

dorm, a -í v. intr. (lat. dormire, it. dormire, pv. fr. cat. sp. pg. dormir. – Dorm, doarme; să doarmă. Vechĭ șĭ azĭ Trans. Olt a durmi). Mă aflu în somn, mă odihnesc în somn. Fig. Nu mă mișc: apele dorm, luna, codru doarme. A dormi buștean (saŭ: ca bușteanu), tun (saŭ: ca tunu), ca plumbu, a dormi dus (adică: dus pe lumea cea-laltă, mort), a dormi adînc, foarte greŭ. Prov. Cum îțĭ veĭ așterne, așa veĭ dormi, ce veĭ semăna, aceĭa veĭ culege; cum te veĭ purta, așa veĭ fi recompensat. V. tr. A dormi un somn greŭ.

durmí V. dormi.

dormi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dorm, 3 sg. doarme, imperf. 1 dormeam; conj. prez. 1 sg. să dorm, 3 să doarmă; cond. prez. 2 sg. ai dormi/(în imprecații) dormire-ai; imper. 2 sg. afirm. dormi corectat(ă)

dormi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dorm, imperf. 3 sg. dormea; cond. prez. 2 sg. (în imprecații) dormire-ai

dormi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dorm, imperf. 3 sg. dormea; conj. prez. 3 sg. și pl. doarmă

dorm, dormim 1 pl., dormeam 1 imp., dormii 1 aor., dormire inf. s.

DORMI vb. 1. a se odihni, a se repauza, (înv. și reg.) a somna, (înv.) a (se) poposi, a (se) răposa, (arg.) a soili. (Nu poate fi deranjat, acum ~.) 2. a mânea. (~ peste noapte la han.)

DORMI vb. 1. a se odihni, a se repauza, (înv. și reg.) a somna, (înv.) a (se) poposi, a (se) răposa, (arg.) a soili. (Nu poate fi deranjat, acum ~.) 2. a mînea. (~ peste noapte la han.)

A dormi ≠ a (se) trezi, a veghea

dormi (-m, -mit), vb. – A se afla în stare de somn. – Mr. dormu, durnire, megl. dorm, istr. dormu. Lat. dormῑre (Cihac, I, 81; Pușcariu 544; Candrea-Dens., 506; REW 2751); cf. it. dormire, prov., fr., cat., sp., port. dormir. Cf. și adormi, dormita. – Der. dormitor, s. n. (cameră de dormit); dormeză, s. f., din fr. dormeuse.

Dormi, Brutus? – Se zice că, după bătălia care l-a făcut pe Iulius Caesar stăpînul absolut al Republicii romane, Brutus care era socotit cel mai temut adversar al dictaturii și în care republicanii își puneau toate speranțele, a început să primească „bilețele”: „Dormi Brutus și Roma e-n cătușe!” sau „Dormi, Brutus? Nu, nu ești Brutus!” etc., ca să-l îndemne să intre în acțiune. Cuvintele acestea au fost popularizate de Shakespeare, în piesa Iuliu Cezar (act. II, sc. 1): Brutus, thou sleepst: awake and see thyself („Tu dormi, Brutus: trezește-te și privește-te!”), cît și de Voltaire, în tragedia Moartea lui Cezar (act. Il, sc. 2): „Tu dors, Brutus, et Rome est dans les fers” („Tu dormi, Brutus, și Roma e în lanțuri”). Sînt o aluzie istorică prin care cineva e incitat la acțiune, e deșteptat să treacă la luptă, apelîndu-se la patriotismul sau la datoria care-i revine. Numele de Brutus poate fi înlocuit, după caz, prin numele persoanei respective căreia te adresezi, așa cum de pildă revoluționarul francez Camille Desmoulins l-a înlocuit cu Danton, instigîndu-l pe acesta împotriva lui Robespierre. Într-o poezie ce satirizează pe oamenii lași și comozi, care acceptă despotismul, spre a nu-și tulbura siesta și odihna, Heine spune: „Dormim ca Burtus, somn adînc, închis;/ Dar Brutus s-a trezit și l-a ucis/ pe Cezar, cu pumnalul: căci romanii/ își prăpădeau și își mîncau tiranii!” (Pentru liniștire, v. 1-4).

Non omnibus dormio! (lat. „Nu dorm pentru toți”) – Expresie consemnată de Cicero în scrisorile sale „Ad familiares” (VII, 24, 1). Are la bază o amuzantă istorioară antică: un cetățean din Roma, neputînd suporta vizitele, se prefăcea că doarme cînd îi soseau musafiri. Într-o zi, zărind pe sub gene cum sclavul său se înfruptă pe ascuns din vinul casei, îi spuse: Non omnibus dormio! Vorba a rămas și poate fi utilizată în același sens, adică: mai închid eu ochii, dar nu chiar pentru toată lumea. LIT.

A DORMI a face economie de lumină, a face nani, a pune bila pe cinci, a soili.

a dormi buștean / dus / greu expr. a avea un somn profund.

a dormi cu capul în priză expr. (glum.) a fi răcit din cauza curentului.

a dormi iepurește expr. a avea un somn ușor, a se trezi la cel mai mic zgomot.

a dormi somnul cel lung / de veci / drepților expr. a fi mort.