14 definiții pentru dragavei

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRAGAVEI, dragavei, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori mici verzui, cu frunze dințate, lungi și înguste, comestibile (Rumex crispus).Et. nec.

DRAGAVEI, dragavei, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori mici verzui, cu frunze dințate, lungi și înguste, comestibile (Rumex crispus).Et. nec.

dragavei sm [At: GRECEANU, FL. 506 / V: (reg) ~el, drăgăvel / Pl: ~ / E: nct] 1 Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze dințate, lungi și înguste, folosită în alimentație și în medicina populară Si: (reg) ștevie creață, crestățele, hrenuț, limba-boului, măcrișul-calului (Rumex crispus). 2 (Pop; îe) Chef, Mărico-n ~? Se zice când cineva spune vorbe nepotrivite Si: hodoronc-tronc! 3 (Reg) Mâncare de dragavei (1). 4 Plantă cu tulpina ramificată, cu florile verzui sau gălbui dispuse în verticile Si: (reg) dragaveică, ștevie de baltă (Rumex palustris). 5 Plantă cu tulpina ramificată, cu florile dispuse în verticile, neînsoțite de foi Si: ștevie (Rumex sanguineus). 6 (Pop; îf drăgăvei) Plantă cu tulpina ramificată cu frunzele inferioare în formă de violină (Rumex pulcher). 7 (Reg) Măcrișul-calului (Rumex conglomeratus). 8 (Reg; lpl; îf drăgăvii) Spanac (Spinacia oleracea).

dragavei m. plantă ale cării frunze tinere, fierte, le mănâncă țăranul primăvara (Rumex crispus). [Derivat din drag, oarecum plantă prețioasă, căci cu sucul ei țăranul vindecă bubele (cf. serb. DRAGOVATI, a mângăia)].

dragavéĭ m. (sîrb.). Ban. Olt. Ștevie (rumex patientia ș.a.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dragavei s. m., art. dragaveiul; pl. dragavei, art. dragaveii

dragavei s. m., art. dragaveiul; pl. dragavei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DRAGAVEI s. (BOT.) 1. (Rumex crispus) ștevie, (reg.) crestățea, hrenuț, limba-boului. 2. v. ștevie.

DRAGAVEI s. v. măcrișul calului, ștevie.

DRAGAVEI s. (BOT.) 1. (Rumex crispus) ștevie, (reg.) crestățea, hrenuț, limba-boului. 2. (Rumex palustris) dragaveică, ștevie, măcriș de apă.

dragavei s. v. MĂCRIȘUL CALULUI. ȘTEVIE.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DRAGAVÉI s. m. Plantă erbacee perenă, răspândită în Eurasia și America, de c. 50 cm lățime, cu flori bisexuate, mici, verzui, cu frunze lanceolate de 10-20 cm lungime, cu margini încrețite, comestibile (Rumex crispus).

Intrare: dragavei
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dragavei
  • dragaveiul
  • dragaveiu‑
plural
  • dragavei
  • dragaveii
genitiv-dativ singular
  • dragavei
  • dragaveiului
plural
  • dragavei
  • dragaveilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dragavel
  • dragavelul
plural
  • dragavei
  • dragaveii
genitiv-dativ singular
  • dragavel
  • dragavelului
plural
  • dragavei
  • dragaveilor
vocativ singular
plural
drăgăvei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dragavei, dragaveisubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori mici verzui, cu frunze dințate, lungi și înguste, comestibile (Rumex crispus). DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.