dresa vt [At: I. IONESCU, P. 154 / Pzi: ~sez / E: fr dresser] 1 A-i inculca unui animal anumite deprinderi. 2 A învăța un animal să răspundă la anumite comenzi. 3 A deprinde un animal să desfășoare o activitate utilitară. 4 A instrui un animal în vederea spectacolelor de circ. 5 (Prt; d. oameni) A deprinde pe cineva să se supună unor cerințe ale superiorilor săi. 6 (Jur) A redacta un act oficial.

DRESA², dresez, vb. I. Tranz. A redacta, a încheia (un act, mai ales oficial). A dresa un proces-verbal. ▭ Pe urmă, numai după ce a dresat acest bilanț de profit și pierdere, a ridicat iarăși foaia. C. PETRESCU, O. P. II 192. ◊ Refl. pas. Trebuie să răspunză la procesul-verbal ce i se dresează pentru întrebuințarea semnalului. CARAGIALE, O. II 271.

DRESA¹, dresez, vb. I. Tranz. A învăța, a instrui, a deprinde un animal domestic sau sălbatic să facă, la poruncă, anumite mișcări. [Copilul] era acum un soi de rebel, care ținea piept copiilor din vecini... fumînd capete de țigări și dresîndu-l pe Modest [cîinele] să execute o sumă de acrobații de circ. C. PETRESCU, Î I 65. Un cîine englezesc al unui ofițer, cîine dresat la circ să servească pe stăpîn ca fecior în casă, face sluj ținînd două ghete-n gură. CARAGIALE, O. II 153. ♦ Fig. (Cu sens peiorativ; complementul este omul) A deprinde pe cineva să se comporte într-un anumit fel stabilit de mai înainte.

DRESA vb. I. tr. I. A învăța un animal să execute anumite figuri și mișcări. ♦ (Fig., peior.) A obișnui pe cineva să se poarte într-un anumit fel în diferite ocazii. II. A face, a alcătui, a încheia (un proces-verbal etc.). [< fr. dresser].

DRESA¹ vb. tr. 1. a învăța, a deprinde un animal să execute la comandă anumite figuri și mișcări. 2. (fig.; peior.) a obișnui pe cineva să se poarte într-un anumit fel în diferite ocazii. (< fr. dresser)

DRESA² vb. tr. a întocmi un proces-verbal, un act oficial. (< fr. dresser)

A DRESA¹ ~ez tranz. 1) (animale) A învăța să execute la poruncă, cu docilitate și regularitate, anumite figuri sau mișcări. 2) fig. (persoane) A deprinde să se compare într-un mod prestabilit. /<fr. dresser

A DRESA² ~ez tranz. (acte, procese verbale) A întocmi în scris. /<fr. dresser

dresà v. 1. a instrui, a forma pe un animal: a dresa un câine, un cal; 2. a așterne pe hârtie: a dresa un plan, un proces-verbal (= fr. dresser).

diresa v vz dresa

* dreséz v. tr. (fr. dresser, d. lat. pop. *drectiare, d. *drectus, îld. directus, drept, de unde s’a făcut dreicier, drecer, arbitrar scris dresser. V. adresez, drept). Redactez: a dresa un act. Instruesc, învăț un animal: a dresa un cîne.

dresa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dresez, 3 dresează; conj. prez. 1 sg. să dresez, 3 să dreseze

dresa (a ~) vb., ind. prez. 3 dresează

dresa vb., ind. prez. 1 sg. dresez, 3 sg. și pl. dresează

DRESA vb. I. a deprinde. (A ~ un animal, la circ.) II. a întocmi, a redacta. (A ~ un act, un proces-verbal.)

DRESA vb. I. a deprinde. (A ~ un animal, la circ.) II. a întocmi, a redacta. (A ~ un act, un proces-verbal.)

dresa (dresez, dresat), vb. – 1. A învăța, a deprinde, a obișnui un animal să facă anumite mișcări, acțiuni. – 2. A redacta, a încheia un act. Fr. dresser. – Der. dresaj, s. n., din fr. dressage.