27 de definiții pentru drăgaică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRĂGAICĂ, (I 3, 4, 5, II) drăgaice, s. f. I. 1. Sărbătoare populară închinată coacerii holdelor (la 24 iunie); Sânziene. 2. (Art.) Dans popular jucat mai ales la Drăgaică (I 1); melodie după care se execută acest dans. ◊ Expr. A sări (sau a juca) drăgaica = a sări ca un nebun, a fi neastâmpărat. 3. Fiecare dintre fetele care (îmbrăcate bărbătește) execută drăgaica (2). 4. Târg care se ține la 24 iunie; p. gener. târg. 5. (La pl.) Zâne rele despre care se crede că i-ar sluți pe oameni; iele. II. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare; sânziană (Galium verum). – Din bg. dragaika.

drăgaică sf [At: ALEXI, W. / V: (reg) ~ăda~, ~găi~ / Pl: ~ice, (rar) ~ici / E: bg драгайка] 1 Sărbătoare populară închinată coacerii recoltelor (la 24 iunie) Si: Sânziene. 2 Sărbătoare religioasă închinată nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. 3 (Art) Vechi dans popular românesc, jucat la drăgaică (1) de un grup de patru sau șase fete care evoluează în monom. 4 (Art) Melodie după care se dansează drăgaica (3) 5 (Pop; îe) A sări (sau a juca) ~a A fi neastâmpărat. 6 (Reg; îe) A se încinge (sau a se întărâta) ~a A se lua la ceartă. 7 (Îae) A se îndrăgosti. 8 (Pop) Numele dat fiecăreia dintre fetele frumoase alese la drăgaică (1) care (îmbrăcate bărbătește) execută dansul drăgaica (3). 9 (Pop) Paparudă. 10 (Pop) Târg care se ține la 24 iunie sau la 20 iulie. 11 (Pop; pgn) Târg. 12 (Reg) Nedeie. 13 (Pop; lpl) Zâne rele care dezlănțuie furtuni și care îi sluțesc pe oameni Si: iele, rusalii, șoimane. 14 (Bot; pop) Sânziană (Galium verum). 15 (Bot; reg) Sânziene de grădină (Solidago canadensis). 16-17 (Bot; reg) Sulfină (Meliotus officinalis și Meliotus albus).

DRĂGAICĂ, drăgaice, s. f. I. 1. Sărbătoare populară închinată coacerii holdelor (la 24 iunie); Sânziene. 2. Dans popular, jucat mai ales la Drăgaică (I 1); melodie după care se execută acest dans. ◊ Expr. A sări (sau a juca) drăgaica = a sări ca un nebun, a fi neastâmpărat. ♦ Fiecare din fetele care (îmbrăcate bărbătește) execută acest dans. 3. Târg care se ține la 24 iunie; p. gener. târg. 4. (La pl.) Zâne rele despre care se crede că ar sluți pe oameni; iele. II. Plantă erbacee cu fructe lungi și înguste și cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare; sânziană (Galium verum) – Din bg. dragaika.

DRĂGAICĂ, drăgaice, s. f. I. 1. Numele popular al sărbătorii religioase de la 24 iunie; sînziene. Mă prinde furia și-mi urlă capul ca apele la drăgaică. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 163. 2. Dans popular jucat la această sărbătoare. ◊ Expr. (Despre copii) A sări sau a juca drăgaica = a sălta, a fi neastîmpărat, a sări ca un nebun. Da ce-ați pățit de săriți drăgaica prin casă? ALECSANDRI, T. I 218. Am rămînea de capu nostru ș-am giuca drăgaica pin curte. id. ib. 336. ♦ Fiecare din cele patru fete care, îmbrăcate bărbătește, execută acest dans. 3. Tîrg sau iarmaroc care se ține la 24 iunie, p. ext. bîlci. Dacă ai tutun, îți dau eu foiță.Doar să vînd pe taica la drăgaică. D. ZAMFIRESCU, R. 118. 4. (La pl.; în superstiții) Zîne rele care pocesc pe oameni; iele. Noaptea... toate stihiile năpădesc pe mine... strigoii, moroii... drăgaicele. ALECSANDRI, T. 616. II. (Munt.) Plantă erbacee cu frunze înguste, cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare, care crește prin livezi (Galium verum); sînziană. Pe aceste coaste... cresc aglicele, drăgaica, romînița. GALACTION, O. I 344. Drăgaica stufoasă răspîndea... un miros ca floarea de tei. DELAVRANCEA, S. 59.

DRĂGAICĂ2 ~ce f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze liniare și cu flori aromate, grupate în inflorescențe terminale; sânziană. /<bulg. dragaika

drăgaică f. 1. ziua nașterii sf. Ioan Botezătorul (24 Iunie): la Drăgaică se țin bâlciurile din Buzău și Mizil; 2. numele celei mai frumoase dintre fetele țărance aleasă la această sărbătoare și hora plină de vioiciune jucată de acele fete; 3. plantă cu florile galbene aurii și plăcut mirositoare, din care se fac buchete în ziua de Drăgaică: ele se pun la ferestre, la poartă și chiar pe case ca aducătoare de noroc și ca prezervativ în contra relelor (Gallium verum). [Derivat din dragă: în Muntenia: drăgaică, în Moldova sânziene (v. această vorbă)].

drăgáĭcă f. pl. (est) aĭce și (vest) ăĭcĭ (bg. dragaĭka). Epitetu celeĭ maĭ frumoase fete alese la o horă cîmpenească (est). Horă jucată de fete cu această ocaziune. Sînziene, numele sărbătoriĭ nașteriĭ sfîntuluĭ Ion Botezătorul (24 Iuniŭ), cînd se ține bîlcĭ, la Buzăŭ, la Mizil și aiurea și se obișnuĭește a se expune hainele de ĭarnă la aer și a se presăra în ele drăgaĭcă (plantă) ca să le ferească de moliĭ. Un fel de zînă rea (V. rusalie). O plantă rubiacee cu florĭ galbene auriĭ care se poartă la 24 Iuniŭ (galium verum). – În vest: la, în Drăgaĭcă, al Drăgăĭciĭ, în est la, în Drăgaĭcă, al Drăgăĭciĭ (pop. Dra-).

DRĂGAICA1 ~ce f. 1) la pl. pop. Sărbătoare religioasă la creștini, închinată coacerii grânelor; sânziene. 2) Dans popular jucat în această zi de sărbătoare. 3) Fiecare dintre fetele ce execută acest dans. 4) la pl. folc. Ființă imaginară, având înfățișarea unor fete frumoase îmbrăcate în alb, care se crede că ar apărea numai noaptea și ar face rău, în special, bărbaților; iele, vântoase; sânziene. /<bulg. dragaika

dragáĭca mold. îld. drăgaĭca.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

drăgaică (persoană; târg; plantă) (desp. -gai-) s. f., g.-d. art. drăgaicei; pl. drăgaice corectat(ă)

!drăgaică (persoană, târg, plantă) (-gai-) s. f., g.-d. art. drăgaicei; pl. drăgaice corectat(ă)

Drăgaică (sărbătoare) s. pr. f., g.-d. art. Drăgaicei

drăgaică (dans, persoană, târg, plantă) s. f., g.-d. art. drăgaicei; pl. drăgaice

drăgaica (dans) (desp. -gai-) s. f. art., neart. drăgaică, g.-d. art. drăgaicei

!drăgaica (dans) (-gai-) s. f. art., neart. drăgaică, g.-d. art. drăgaicei corectat(ă)

!Drăgaica (sărbătoare) (-gai-) s. propriu f., g.-d. Drăgaicei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DRĂGAICĂ s. v. bâlci, iarmaroc, sânziene de grădină, târg.

DRĂGAICĂ s. 1. (mai ales la pl.) sânziene (pl.). (~ se sărbătorește la 24 iunie.) 2. (BOT.; Galium verum) sânziană, (reg.) sâmiană, sânzănioară, smântânică, floarea-lui-Sântion. 3. v. sânziană albă.

DRĂGAICĂ s. 1. sînziene (pl.). (~ se sărbătorește la 24 iunie.) 2. (BOT.; Galium verum) sînziană, (reg.) sîmiană, sînzănioară, smîntînică, floarea-lui-Sîntion. 3. (BOT.; Galium mollugo) sînziană albă, (reg.) beteala-reginei.

drăgaică s. v. BÎLCI. IARMAROC. SÎNZIENE DE GRĂDINĂ. TÎRG.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

drăgaică, sărbătoare populară din ciclul primăvară-vară, practicat în zonele trascarpatice, la 24 iunie. A fost atestată de D. Cantemir. Un grup de fete, îmbrăcate în costume speciale, împodobite cu cununi de d., cu coliere la gât și la mâini, cu lenjerie de copil mic, își aleg o „mireasă” și un „mire” – numit „Drăgan”. Obiceiul sărbătorește maturizarea recoltei și se desfășoară în mai multe „acte”: împodobirea D., pornirea în alai pe ulițe și pe holde „cu mâinile întinse și cu basmalele fluturând în vânt” (Cantemir), cântecul și jocul pe la case și pe străzi, darul. Jocul* d. presupune o mare pricepere (se poartă bastoane sau săbii; în trecut și secere – Hasdeu) și este acompaniat de fluier*. Un „steag” asemenea celui al călușarilor*, purtat de un băiețel, le însoțește pretutindeni. La răspântii se fac lupte, când se întâlnesc două grupe de d. Numărul d. variază: când sunt patru una este „mireasa”, alta „gărgălanci” și două „schimbătoare” (Hasdeu). Textul poetic descrie bucuria pentru începerea strângerii recoltei, urări de sănătate și belșug, adeseori versuri finale satirice. Melodia, în pentatonic* I (pur sau evoluat) are formă fixă ternară* (ABBc), în ritm viu, binar* aksak [al doilea timp alungit – v. sistem (II, 6)]. Melodia vocală este urmată de 2-3 dansuri vechi locale. În elementele sale esențiale, obiceiul se înrudește cu „Ispasul” din Transilvania și cu obiceiuri agrare ale altor popoare europ. și extraeurop. Astăzi, d. se mai păstrează în câteva sate din Teleorman; a fost preluată, datorită valorii artistice și spectaculoase a dansului și cântecului, de echipele artistice de amatori.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GALIUM L., DRĂGAICA, SÎNZIENE, fam. Rubiaceae. Gen originar de pe tot globul cca 298 specii, erbacee, majoritatea perene, glabre sau păroase, cu ramuri delicate, erecte, pe sol sau agățătoare. Frunze obovat-lanceolate, lanceolate, îngust-liniare, dispuse cîte 4-12, în verticil. Flori galbene, albe sau verzui, rareori purpur (caliciul foarte scurt, 4 petale fidate, 4 stamine, rar 3 stile, ovar cu 2 loji), în umbele, panicule terminale, cime axilare, plăcut mirositoare. Fruct uscat.

Intrare: drăgaică
drăgaică substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăgaică
  • drăgaica
plural
  • drăgaice
  • drăgaicele
genitiv-dativ singular
  • drăgaice
  • drăgaicei
plural
  • drăgaice
  • drăgaicelor
vocativ singular
plural
dragaică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
drădaică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
drăgăică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

drăgaică, drăgaicesubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular articulat substantiv propriu Sărbătoare populară închinată coacerii holdelor (la 24 iunie); Sânziene. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mă prinde furia și-mi urlă capul ca apele la drăgaică. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 163. DLRLC
  • 2. (numai) singular Dans popular jucat mai ales la Drăgaică; melodie după care se execută acest dans. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A sări (sau a juca) drăgaica = a sări ca un nebun, a fi neastâmpărat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Da ce-ați pățit de săriți drăgaica prin casă? ALECSANDRI, T. I 218. DLRLC
      • format_quote Am rămînea de capu nostru ș-am giuca drăgaica pin curte. ALECSANDRI, T. I 336. DLRLC
  • 3. Fiecare dintre fetele care (îmbrăcate bărbătește) execută drăgaica. DEX '09 DLRLC
  • 4. Târg care se ține la 24 iunie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 4.1. prin generalizare Bâlci, târg. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Dacă ai tutun, îți dau eu foiță. – Doar să vînd pe taica la drăgaică. D. ZAMFIRESCU, R. 118. DLRLC
  • 5. (la) plural Zâne rele despre care se crede că i-ar sluți pe oameni. DEX '09 DLRLC
    sinonime: iele
    • format_quote Noaptea... toate stihiile năpădesc pe mine... strigoii, moroii... drăgaicele. ALECSANDRI, T. 616. DLRLC
  • 6. Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare (Galium verum). DEX '09 DLRLC
    sinonime: sânziană
    • format_quote Pe aceste coaste... cresc aglicele, drăgaica, romînița. GALACTION, O. I 344. DLRLC
    • format_quote Drăgaica stufoasă răspîndea... un miros ca floarea de tei. DELAVRANCEA, S. 59. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.