8 definiții pentru dubire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUBIRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) dubi.V. dubi.

DUBIRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) dubi.V. dubi.

dubire [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: dubi] (Reg) 1 Tăbăcire. 2 Destrămare a inului, a cânepei Si: (rar) dubit1 (2).

DUBIRE s. f. Acțiunea de a dubi. 1. Tăbăcire, argăsire. 2. (Despre plante, mai ales despre in, cînepă) Înmuiere, topire, destrămare, dospire. Prin dubire sau dospire, pleava care ține închisă sămînța cînepii putrezește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!dubire (reg.) s. f., g.-d. art. dubirii; pl. dubiri

dubire (reg.) s. f., g.-d. art. dubirii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUBIRE s. v. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.

dubire s. v. ARGĂSEALĂ. ARGĂSIRE. TĂBĂCEALĂ. TĂBĂCIRE. TĂBĂCIT.

Intrare: dubire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dubire
  • dubirea
plural
  • dubiri
  • dubirile
genitiv-dativ singular
  • dubiri
  • dubirii
plural
  • dubiri
  • dubirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dubire, dubirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi dubi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.