17 definiții pentru dubla

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUBLA, dublez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni de două ori mai mare; a (se) îndoi. 2. Tranz. A reuni două materiale, punându-le unul peste altul. ♦ A căptuși, a acoperi cu un alt material. 3. Tranz. A face o lucrare similară cu alta existentă sau care servește aceluiași scop ca și prima. 4. Tranz. (În teatru, la operă etc.) A înlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (În film) A înlocui pe titularul rolului în scenele primejdioase, care cer calități fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa înapoia coechipierilor din apărare, pentru a putea preveni contraatacurile jucătorilor din echipa adversă. 5. Tranz. (Despre nave) A înconjura, a ocoli un cap. – Din fr. doubler.

DUBLA, dublez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni de două ori mai mare; a (se) îndoi. 2. Tranz. A reuni două materiale, punându-le unul peste altul. ♦ A căptuși, a acoperi cu un alt material. 3. Tranz. A face o lucrare similară cu alta existentă sau care servește aceluiași scop ca și prima. 4. Tranz. (În teatru, la operă etc.) A înlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (În film) A înlocui pe titularul rolului în scenele primejdioase, care cer calități fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa înapoia coechipierilor din apărare, pentru a putea preveni contraatacurile jucătorilor din echipa adversă. 5. Tranz. (Despre nave) A înconjura, a ocoli un cap. – Din fr. doubler.

dubla [At: ASACHI, E. I, 29/10 / V: (înv) dupla / Pzi: ~lez / E: fr doubler] 1-2 vtr A face să devină sau a deveni de două ori mai mare Si: a (se) îndoi. 3 vt (Fig) A susține în vederea realizării unui scop. 4 vt (În teatru, la operă) A înlocui pe titularul unui rol. 5 vt (În teatru, la operă) A interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. 6 vt (În film) A înlocui pe titularul unui rol în scene primejdioase, care cer calități fizice deosebite. 7 vt A realiza dublajul unui actor. 8 vt (Teh) A executa o lucrare similară cu alta existentă sau care servește aceluiași scop. 9 vt A reuni două materiale, punându-le unul peste altul. 10 vt A căptuși o haină. 11 vt (Mrn) A acoperi o navă cu foi de tablă de cupru, care, în contact cu apa de mare, produc substanțe toxice, împiedicând depunerile vegetale și animale. 12 vt (D. nave) A ocoli un cap2. 13-14 vtr (Spt) A (se) plasa înapoia coechipierilor din apărare, pentru a putea preveni contraatacurile jucătorilor din echipa adversă. 15 vt (Spt) A depăși cu un tur un concurent. modificată

DUBLA, dublez, vb. I. Tranz. A face (o cantitate sau un număr) de două ori mai mare; a îndoi. Am ceva pentru «Voința»... Niște scrisori senzaționale, să-ți dubleze tirajul în douăzeci și patru de ore. C. PETRESCU, C. V. 189. ◊ Refl. Cînd observă că ceata gata de drum se dublase, adăugă schimbînd glasul. REBREANU, R. II 113. ♦ A face o lucrare similară cu alta deja existentă sau servind acelorași scopuri ca și prima. Gardul viu care înconjura parcul era dublat de un grilaj de sîrmă. REBREANU, R. I 80. ♦ (În teatru) A pregăti rolul distribuit unui actor, pentru a-l putea înlocui la nevoie; a înlocui pe titularul unui rol. ♦ (Cu privire la o haină) A căptuși.

DUBLA vb. I. tr., refl. A face sau a fi de două ori mai mare; a (se) îndoi. ♦ tr. A înlocui un actor într-un anumit rol pe care îl deține într-o distribuție, a fi dublura unui actor. ♦ (Cinem.) A executa un dublaj. ♦ (Sport) A depăși cu un tur un concurent. ♦ tr. A căptuși (o haină etc.). [< fr. doubler].

DUBLA vb. I. tr., refl. a (se) face de două ori mai mare; a (se) îndoi. II. tr. 1. a face o lucrare similară cu alta existentă, sau care servește aceluiași scop ca și prima. ◊ a căptuși (o haină, bordajul sau puntea unei nave etc.). 2. a înlocui un actor într-un anumit rol pe care îl deține într-o distribuție, a fi dublura unui actor; (fig.) a secunda, a însoți. ◊ a executa un dublaj (1). 3. (sport) a depăși cu un tur un concurent. 4. (mar.) a ocoli cu nava un obstacol sau un reper de navigație. ◊ a întări o velă în vederea luptei sau în caz de vreme rea. (< fr. doubler)

A DUBLA ~ez tranz. 1) A face să se dubleze; a îndoi. 2) (materiale) A pune în dublu; a uni două câte două. 3) (opere, lucrări, obiecte) A face un exemplar similar cu altul, având scopuri identice. 4) (titularul unui rol de teatru) A înlocui din diferite motive în interpretarea unui rol. 5) (roluri de teatru) A interpreta alternativ cu titularul. 6) (filme) A transpune în altă limbă prin dublaj. 7) (haine) A prevedea cu o căptușeală; a căptuși. /<fr. doubler

A SE DUBLA se ~ea intranz. A se mări de două ori; a deveni dublu. /<fr. doubler

dublà n. 1. a îndoi; 2. a înlocui pe actorul obișnuit: a dubla un rol.

*dubléz v. tr. (fr. doubler, d. double, duplu). Îndoĭesc, fac duplu, duplic. Căptușesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dubla (a ~) (desp. du-bla) vb., ind. prez. 1 sg. dublez, 3 dublea; conj. prez. 1 sg. să dublez, 3 să dubleze

dubla (a ~) (du-bla) vb., ind. prez. 3 dublea

dubla vb. sil. -bla), ind. prez. 1 sg. dublez, 3 sg. și pl. dublea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUBLA vb. 1. v. îndoi. 2. a căptuși. (A ~ o haină.)

DUBLA vb. 1. a îndoi, (rar) a duplica, a reduplica, (înv.) a îndupleca. (A ~ o sumă de bani.) 2. a căptuși. (A ~ o haină.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dupla (cuv. lat. „dublă”) v. proporție (II).

Intrare: dubla
  • silabație: du-bla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dubla
  • dublare
  • dublat
  • dublatu‑
  • dublând
  • dublându‑
singular plural
  • dublea
  • dublați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dublez
(să)
  • dublez
  • dublam
  • dublai
  • dublasem
a II-a (tu)
  • dublezi
(să)
  • dublezi
  • dublai
  • dublași
  • dublaseși
a III-a (el, ea)
  • dublea
(să)
  • dubleze
  • dubla
  • dublă
  • dublase
plural I (noi)
  • dublăm
(să)
  • dublăm
  • dublam
  • dublarăm
  • dublaserăm
  • dublasem
a II-a (voi)
  • dublați
(să)
  • dublați
  • dublați
  • dublarăți
  • dublaserăți
  • dublaseți
a III-a (ei, ele)
  • dublea
(să)
  • dubleze
  • dublau
  • dubla
  • dublaseră
dupla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dupli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dubla, dublezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să devină sau a deveni de două ori mai mare; a (se) îndoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: îndoi
    • format_quote Am ceva pentru «Voința»... Niște scrisori senzaționale, să-ți dubleze tirajul în douăzeci și patru de ore. C. PETRESCU, C. V. 189. DLRLC
    • format_quote Cînd observă că ceata gata de drum se dublase, adăugă schimbînd glasul. REBREANU, R. II 113. DLRLC
  • 2. tranzitiv A reuni două materiale, punându-le unul peste altul. DEX '09 DEX '98
    • 2.1. A căptuși, a acoperi cu un alt material. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. tranzitiv A face o lucrare similară cu alta existentă sau care servește aceluiași scop ca și prima. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Gardul viu care înconjura parcul era dublat de un grilaj de sîrmă. REBREANU, R. I 80. DLRLC
  • 4. tranzitiv (În teatru, la operă etc.) A înlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: înlocui
    • 4.1. figurat Seconda, însoți. MDN '00
    • 4.2. (În film) A înlocui pe titularul rolului în scenele primejdioase, care cer calități fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. DEX '09 DEX '98 DN
      • 4.2.1. A transpune în altă limbă prin dublaj. NODEX
    • 4.3. sport A se plasa înapoia coechipierilor din apărare, pentru a putea preveni contraatacurile jucătorilor din echipa adversă. DEX '09 DEX '98 DN
  • 5. tranzitiv (Despre nave) A înconjura, a ocoli un cap. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 5.1. A întări o velă în vederea luptei sau în caz de vreme rea. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.