dulap² sm [At: (f. a.) URICARIUL XIX, 380 / Pl: ~i / E: tc dolak] (Mol; Mun) Scândură lată și groasă de brad servind ca material de dulgherie pentru podit.

DULAP¹, dulapi, s. m. 1. Scîndură de secțiune dreptunghiulară, lată și groasă; blană. Plute lungi de dulapi noi lunecau mai iute decît apa... în preajma noastră. HOGAȘ, DR. 242. Un mod... de a transporta dulapii din vatra cherestelei la Sinaia. VLAHUȚĂ, O. AL. II 50. 2. (Munt.) Construcție de grinzi de care sînt atîrnate mai multe leagăne care se învîrtesc înălțîndu-se și coborîndu-se într-o mișcare circulară, în jurul unui ax orizontal; servește ca distracție populară la bîlciuri și în unele zile de sărbătoare; scrînciob. Adusese doi... vioriști, să le cînte de dor și de inimă fără noroc, cînd o începe cîrciuma să se ridice cu ei, ca un dulap de la bîlci. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 162. Satu-i strîns în bătătură, Cîntă, joacă, chefuiește... Sună toba; plin dulapul Se-nvîrtește. IOSIF, PATR. 25.

dulap n. 1. roată pentru trasul borangicului: femeile depănau borangicul cu dulapuri; 2. leagăn învârtitor de Paști: a se da în dulap, a învârti dulapul; fig. a învârti dulapuri, a umbla să înșele; 3. Mold. (pl. dulapi), scândură lungă și lată: grinzi, dulapi, scânduri; 4. (pl. dulapuri), mobilă de încuiat rufe, haine, vase: un dulap mare în fund cu două uși AL. [Turc. DOLAB, roată hidraulică (lit. vadră de apă) și tot ce se învârtește, dulap].

dulap² (scândură) s. m., pl. dulapi

dulap¹ (scândură) s. m., pl. dulapi

dulap (scândură) s. m., pl. dulapi

dulap, dulapi s. m. bărbat voinic / mătăhălos.

DULAP s. v. scândură.

dulap s. v. SCÎNDURĂ.