duplicitate sf [At: NEGULICI / Pl: ~tăți / E: fr duplicité, lat duplicitas, -tis] 1 (Înv) Dualitate (1). 2 (Med) Malformație congenitală care constă în existența dublă a unui organ. 3 Caracterul a ceea ce se prezintă intenționat sub o falsă aparență. 4 Ipocrizie.

DUPLICITATE s. f. Fățărnicie, ipocrizie. Popoarele nu se pot împăca cu o politică de duplicitate. Ele cer tratative sincere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2838.

DUPLICITATE s.f. Fățărnicie, ipocrizie. [Cf. fr. duplicité].

DUPLICITATE s. f. falsitate, fățărnicie, ipocrizie. (< fr. duplicité, lat. duplicitas)

DUPLICITATE f. Lipsă de sinceritate, camuflată de o franchețe falsă; fațărnicie; ipocrizie; falsitate. /<fr. duplicité, lat. duplicitas, ~atis

duplicitate f. 1. starea celui dublu și care ar trebui să fie simplu; 2. fig. rea credință.

* duplicitáte f. (lat. duplicitas, – -atis). Calitatea de a fi duplu. Fig. Perfidie, viclenie.

!duplicitate (desp. du-pli-) s. f., g.-d. art. duplicității; pl. duplicități

duplicitate (du-pli-) s. f., g.-d. art. duplicității

duplicitate s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. duplicității

DUPLICITATE s. v. ipocrizie.

DUPLICITATE s. falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlîc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (A fost dovedită ~ lui.)

Duplicitate ≠ sinceritate