durată sf [At: HELIADE, O. I, 206 / Pl: ~te / E: dura²] 1 Interval de timp în care se desfășoară o acțiune Si: dăinuire, (îvr) durație. 2 (Îla) De scurtă ~ Trecător. 3 (D. obiecte, procese etc.; îla) De (lungă) ~ Care ține (durează) mult Si: durabil. 4 (Îlav) În ~ În perspectivă. 5 Durabilitate (1). 6 (Spc) Timpul cât ține intonarea sau executarea unei note muzicale. 7 (Spc) Valoarea unei note muzicale. 8 Existență. 9 (Spc) Interval de timp situat între două evenimente succesive și de aceeași natură. modificată

DURATĂ, durate, s. f. Timpul cît durează ceva; perioadă de timp în care se petrece, se desfășoară o acțiune. Durata normală a timpului de lucru este de 8 ore pe zi. COD. M. 24. Unul din guvernele de scurtă durată, perindate de doi ani. C. PETRESCU, Î. II 126. ♦ (Muz.) Timpul cît ține intonarea sau executarea unei note muzicale; valoare.

DURATĂ s.f. Perioadă de timp în care are loc, se desfășoară ceva; interval de timp cît durează ceva. ♦ Timp cît durează intonarea unei note muzicale; valoare. [< it. durata, cf. fr. durée].

DURATĂ s. f. 1. interval de timp în care are loc, se desfășoară ceva; timpul cât durează ceva. 2. (muz.) timpul afectat unei note sau pauze. (după fr. durée, it. durata)

DURATĂ ~e f. 1) Interval de timp în care se petrece sau durează ceva; mărime. 2) muz. Timpul cât ține executarea unei note muzicale. /<fr. durée

durată f. timpul cât durează ceva.

* durátă f., pl. e (fr. durée; it. durata). Timpu cît durează ceva: durata uneĭ lecțiunĭ.

durată (timp) s. f., g.-d. art. duratei; pl. durate

durată (timp) s. f., g.-d. art. duratei; pl. durate

durată s. f., pl. durate

DURATĂ s. 1. întindere, lungime, mărime. (~ unei zile de vară.) 2. interval, întindere, perioadă, răstimp, timp, (reg.) rahăt. (Pe toată ~ examenului.)

DURATĂ s. 1. întindere, lungime, mărime. (~ unei zile.) 2. interval, întindere, perioadă, răstimp, timp, (reg.) rahăt. (Pe toată ~ examenului.)

durată I. 1. Interval de timp afectat unei note* sau pauze*. D. se indică prin: forma notelor și pauzelor; punctul* pus după notă; semnele așezate deasupra notelor (legato*, coroană*, staccato*, louré* etc.); indicarea procedeului de execuție (pizzicato*, spiccato*); măsura* (o pătrime* în ¢ e mai scurtă decât în c). D. sunetelor este relativă, ea depinzând de tempo(2)-ul și caracterul lucrării. D. absolută poate fi indicată (în principiu) prin cifrele metronomice (v. metronom), dar și aici intervine punctul de vedere al interpretului* care le poate respecta sau nu. 2. Cronometrajul total al unei lucrări sau a unei mișcări dintr-o lucrare. Unii compozitori îl indică, ajutând astfel să-și fixeze mai precis tempoul și, în ultimă instanță, d. fiecărui sunet în parte. II. Unul dintre parametrii muzicali în concepția unora dintre compozitorii contemporani (mai ales a acelora de orientare post-serială), reprezentând ansamblul elemetelor d. (1) care, asemenea înălțimii*, intensității*, timbrului* și atacului (4), poate fi organizat pe baza seriei* la toate dimensiunile discursului. Prima compoziție în care s-a aplicat principiul organizării d. a fost Mode de valeur et d’intensité de Messiaen (1949-1950). V. valoare (II, 1).

DURATA DE ZBOR timpul cât o aeronavă se poate menține în aer în condiții de securitate. Durata maximă de zbor este timpul maxim de menținere în aer a unei aeronave în condiții de securitate cu utilizarea integrală a combustibililor aflați la bord.