durligă sf [At: HOGAȘ, DR. II, 9 / V: dârlige, dulige, dulugi, durlig sm / Pl: ~igi, ~ige / E: nct] (Reg) 1 (Irn; mpl) Picioare (lungi și subțiri). 2 (Îe) În ~igi Fără pantaloni. 3 Oaie cu picioarele lungi. 4 Papuci de casă (din lână sau postav) Si: târlici. 5 Prostănac.

durlig sm vz durligă

durlingi sfp vz durligă

DURLIGI s. f. pl. (Mold.; glumeț, în loc. adj. și adv.) În (sau cu) durligi (goale) = cu picioarele goale, desculț. Copiii în durligi goale umblau... țipau, plîngeau. CAMILAR, N. II 404. Băieței în durligi se hîrjoneau cu cîinii în colbul hudițelor. SADOVEANU, O. I 34. Numai pe-alocuri o fetiță mai răsărită se năcăjea pe cărărușile alburii, ca o cloșcă, cu un cîrd de frățiori numai în durligi, nemulțămiți și plîngînd cu pumnii în ochi. id. ib. III 193.

durlíg n., pl. e. Est. Iron. În durlige saŭ cu durligele goale, cu picĭoarele goale (cu craciĭ goĭ): copiiĭ umblaŭ în durlige. – Și dîrlige (Vs.) și dulige (maĭ ales în sud): cu duligele goale (CL. 1912, 6, 616). – Și -ígă f., pl. ĭ: dă-țĭ duliga maĭ în colo! (Suc.).

durlig, durlige, s.n. (reg.) picior gol, desculț.