díngă și dîngă (Trans. Ban.) prep. contrasă din de lîngă (de-îngă, dingă ca de in, din și dîn). V. pingă.

dắngă, prep. comp. – De lângă: „Da' Iulișca, fosta lui drăguță, i-o făcut vrăjuri și l-o pus să se scoale noaptea dângă nevastă...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 149). – Din de + lângă.