22 de definiții pentru dăinui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂINUI, dăinui, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A continua să existe, să se mențină; a ține, a dura, a persista. 2. (Rar; despre ființe) A trăi, a exista. [Pr.: dăi-.Prez. ind. și: dăinuiesc] – Din sb. danovati.

dăinui vt [At: I. GOLESCU, C., ap. DA ms / V: (îvr) ~ni (Pzi: dăinesc), ~năi (pzi: dăinăi) / Pzi: dăinui și ~esc / E: srb danovati] 1 (La persoana 3) A continua să existe (în timp) Si: a dura, a se menține, a se păstra, a rămâne, a sta, a ține, (liv) a subzista, (înv) a petrece, a via. 2 (Rar) A trăi. corectat(ă)

DĂINUI, dăinuiesc, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A continua să existe, să se mențină; a ține, a dura, a persista. 2. (Rar; despre ființe) A trăi, a exista. [Prez. ind. și: dăinui] – Din scr. danovati.

DĂINUI, dăinuiesc și dăinui, vb. IV. Intranz. (Mai ales la pers. 3) A ține un timp îndelungat, a se prelungi în timp; a dura, a persista. Moara cea veche... și acum dăinuiește. SADOVEANU, O. I 405. Aceste petreceri dăinuiră pînă după miezul nopții. BOLINTINEANU, O. 298. ♦ (Despre ființe) A trăi, a viețui, a exista. Și-o să petrec în pace prin lumile de soare, În care-oi dăinui? EMINESCU, O. IV 39.

A DĂINUI ~iesc intranz. 1) A-și perpetua existența; a continua să fie; a dura; a stărui; a persista. 2) rar (despre ființe) A se mai afla în viață; a viețui; a trăi; a exista. [Sil. dăi-nu-i] /<sl. dano vati

dăinuí v. a dura, a subzista: de n’ar avea cu ce să dăinuească ISP. [Bulg. DANOVATl].

dăĭnuĭésc v. intr. (sîrb. danujem, inf. danovati). Vest. Durez, subzist: casa asta dăĭnuĭește de mult.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!dăinui (a ~) (desp. dăi-) vb., ind. prez. 3 sg. dăinuie/dăinuiește, imperf. 3 pl. dăinuiau; conj. prez. 3 să dăinuie/să dăinuiască corectat(ă)

!dăinui (a ~) (dăi-) vb., ind. prez. 3 dăinuie, imperf. 3 sg. dăinuia; conj. prez. 3 să dăinuie

dăinui vb. (sil. dăi-), ind. prez. 1 sg. dăinuiesc / dăinui, imperf. 3 sg. dăinuia; conj. prez. 3 sg. și pl. dăinuiască / dăinuie

dăinui (ind. prez. 3 sg. dăinuiește, conj. dăinuiască)

dăinuesc, -uiască 3 conj , -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DĂINUI vb. v. exista, fi, trăi, viețui.

DĂINUI vb. 1. a dura, a exista, a fi, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămâne, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cât va ~ lumea și pământul.) 2. v. menține.

DĂINUI vb. 1. a dura, a exista, a fi, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămîne, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît va ~ lumea și pămîntul; vechi obicei care ~ și astăzi.) 2. a dura, a se menține, a se păstra, a se perpetua, a persista, a stărui. (Amintirea lui ~ pînă astăzi.)

dăinui vb. v. EXISTA. FI. TRĂI. VIEȚUI.

A dăinui ≠ a dispera, a pieri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dăinui (dăinuiesc, dăinuit), vb.1. A dura. – 2. A se prelungi, a ființa. Sb. danovati, danujem (Candrea; Scriban). După Șeineanu, II, 152 și Pascu, II, 130, din tc. dayanmak „a dura”; ipoteză improbabilă. – Der. dăinuitor, adj. (trainic, persistent).

Intrare: dăinui
  • silabație: dăi-nu-i info
verb (V343.2)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dăinui
  • dăinuire
  • dăinuit
  • dăinuitu‑
  • dăinuind
  • dăinuindu‑
singular plural
  • dăinuie
  • dăinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dăinui
(să)
  • dăinui
  • dăinuiam
  • dăinuii
  • dăinuisem
a II-a (tu)
  • dăinui
(să)
  • dăinui
  • dăinuiai
  • dăinuiși
  • dăinuiseși
a III-a (el, ea)
  • dăinuie
(să)
  • dăinuie
  • dăinuia
  • dăinui
  • dăinuise
plural I (noi)
  • dăinuim
(să)
  • dăinuim
  • dăinuiam
  • dăinuirăm
  • dăinuiserăm
  • dăinuisem
a II-a (voi)
  • dăinuiți
(să)
  • dăinuiți
  • dăinuiați
  • dăinuirăți
  • dăinuiserăți
  • dăinuiseți
a III-a (ei, ele)
  • dăinuie
(să)
  • dăinuie
  • dăinuiau
  • dăinui
  • dăinuiseră
  • silabație: dăi-nu-i info
verb (V408)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dăinui
  • dăinuire
  • dăinuit
  • dăinuitu‑
  • dăinuind
  • dăinuindu‑
singular plural
  • dăinuiește
  • dăinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dăinuiesc
(să)
  • dăinuiesc
  • dăinuiam
  • dăinuii
  • dăinuisem
a II-a (tu)
  • dăinuiești
(să)
  • dăinuiești
  • dăinuiai
  • dăinuiși
  • dăinuiseși
a III-a (el, ea)
  • dăinuiește
(să)
  • dăinuiască
  • dăinuia
  • dăinui
  • dăinuise
plural I (noi)
  • dăinuim
(să)
  • dăinuim
  • dăinuiam
  • dăinuirăm
  • dăinuiserăm
  • dăinuisem
a II-a (voi)
  • dăinuiți
(să)
  • dăinuiți
  • dăinuiați
  • dăinuirăți
  • dăinuiserăți
  • dăinuiseți
a III-a (ei, ele)
  • dăinuiesc
(să)
  • dăinuiască
  • dăinuiau
  • dăinui
  • dăinuiseră
dăini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
  • silabație: dăi-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dăina
  • dăinare
  • dăinat
  • dăinatu‑
  • dăinând
  • dăinându‑
singular plural
  • dăinea
  • dăinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dăinez
(să)
  • dăinez
  • dăinam
  • dăinai
  • dăinasem
a II-a (tu)
  • dăinezi
(să)
  • dăinezi
  • dăinai
  • dăinași
  • dăinaseși
a III-a (el, ea)
  • dăinea
(să)
  • dăineze
  • dăina
  • dăină
  • dăinase
plural I (noi)
  • dăinăm
(să)
  • dăinăm
  • dăinam
  • dăinarăm
  • dăinaserăm
  • dăinasem
a II-a (voi)
  • dăinați
(să)
  • dăinați
  • dăinați
  • dăinarăți
  • dăinaserăți
  • dăinaseți
a III-a (ei, ele)
  • dăinea
(să)
  • dăineze
  • dăinau
  • dăina
  • dăinaseră
verb (V343.2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dăinăi
  • dăinăire
  • dăinăit
  • dăinăitu‑
  • dăinăind
  • dăinăindu‑
singular plural
  • dăinăie
  • dăinăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dăinăi
(să)
  • dăinăi
  • dăinăiam
  • dăinăii
  • dăinăisem
a II-a (tu)
  • dăinăi
(să)
  • dăinăi
  • dăinăiai
  • dăinăiși
  • dăinăiseși
a III-a (el, ea)
  • dăinăie
(să)
  • dăinăie
  • dăinăia
  • dăinăi
  • dăinăise
plural I (noi)
  • dăinăim
(să)
  • dăinăim
  • dăinăiam
  • dăinăirăm
  • dăinăiserăm
  • dăinăisem
a II-a (voi)
  • dăinăiți
(să)
  • dăinăiți
  • dăinăiați
  • dăinăirăți
  • dăinăiserăți
  • dăinăiseți
a III-a (ei, ele)
  • dăinăie
(să)
  • dăinăie
  • dăinăiau
  • dăinăi
  • dăinăiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dăinări
  • dăinărire
  • dăinărit
  • dăinăritu‑
  • dăinărind
  • dăinărindu‑
singular plural
  • dăinărește
  • dăinăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dăinăresc
(să)
  • dăinăresc
  • dăinăream
  • dăinării
  • dăinărisem
a II-a (tu)
  • dăinărești
(să)
  • dăinărești
  • dăinăreai
  • dăinăriși
  • dăinăriseși
a III-a (el, ea)
  • dăinărește
(să)
  • dăinărească
  • dăinărea
  • dăinări
  • dăinărise
plural I (noi)
  • dăinărim
(să)
  • dăinărim
  • dăinăream
  • dăinărirăm
  • dăinăriserăm
  • dăinărisem
a II-a (voi)
  • dăinăriți
(să)
  • dăinăriți
  • dăinăreați
  • dăinărirăți
  • dăinăriserăți
  • dăinăriseți
a III-a (ei, ele)
  • dăinăresc
(să)
  • dăinărească
  • dăinăreau
  • dăinări
  • dăinăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dăinui, dăinui / dăinui, dăinuiescverb

  • 1. unipersonal A continua să existe, să se mențină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Moara cea veche... și acum dăinuiește. SADOVEANU, O. I 405. DLRLC
    • format_quote Aceste petreceri dăinuiră pînă după miezul nopții. BOLINTINEANU, O. 298. DLRLC
  • 2. rar Despre ființe: exista, fi, trăi, viețui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și-o să petrec în pace prin lumile de soare, În care-oi dăinui? EMINESCU, O. IV 39. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.