13 definiții pentru dărnicie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRNICIE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie. 2. Fig. Abundență, belșug; rodnicie, fertilitate. Dărnicia solului.Darnic + suf. -ie.

DĂRNICIE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie. 2. Fig. Abundență, belșug; rodnicie, fertilitate. Dărnicia solului.Darnic + suf. -ie.

dărnicie sf [At: MAIOR, I. B. 42/9 / PE ~ii / E: darnic + -ie] 1 Generozitate. 2 (Îlav) Cu ~ În mod generos. 3 (Ccr) Gest, faptă care denotă generozitate Si: (îvr) dărnicire (2). 4 (Fig) Abundență. 5 (Fig) Rodnicie.

DĂRNICIE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea, faptul de a fi darnic; generozitate; mărinimie. [Zgîrcitul] azvîrli o pungă cu bani. Cerșetorul rămase mirat d-așa dărnicie. VISSARION, B. 91. Cu fața-n sus poetul visa că se inspiră, Visa că-i un Virgiliu, și-n vis, ca scumpe pietre, Zvîrlea cu dărnicie splendide hexametre. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 72. 2. Abundență, belșug; rodnicie. Dărnicia solului.Fig. Care noi? se zăpăci omulețul într-atîta dărnicie de voce cîtă îndrepta Gheorghe Dima către dînsul. GALAN, Z. R. 48.

DĂRNICIE f. 1) Caracter darnic; generozitate; mărinimie. 2) Manifestare de om darnic. 3) fig. Caracter darnic; fertilitate; fecunditate; rodnicie. ~a gliei. [Art. dărnicia; G.-D. dărniciei; Sil. -ci-e] /darnic + suf. ~ie

dărnicíe f. (d. darnic). Calitatea de a fi darnic, munificență, generozitate, liberalitate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dărnicie s. f., art. dărnicia, g.-d. art. dărniciei; pl. dărnicii, art. dărniciile (desp. -ci-i-)

dărnicie s. f., art. dărnicia, g.-d. art. dărniciei; pl. dărnicii, art. dărniciile

dărnicie s. f., g.-d. art. dărniciei; pl. dărnicii, art. dărniciile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DĂRNICIE s. culanță, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitate, munificență, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) larghețe. (Un om de o ~ rară.)

DĂRNICIE s. culanță, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitate, munificență, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) larghețe. (Un om de o ~ rară.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DĂRNICIE. Subst. Dărnicie, galantonie (fam., rar), filotimie (înv.), mărinimie, larghețe, generozitate, munificență (livr.). Bunătate, omenie, bunăvoință. Milă, milostenie, milostivire, milosîrdie (înv.), binefacere, pomană, miluire, caritate, filantropie. Filotim (înv.), filantrop, binefăcător. Adj. Darnic, munificent (livr.), filotim (înv.), mărinimos, galanton (fam.), galant, generos, culant. Bun, omenos, inimos. Milos, milostiv, miluitor (înv.), caritabil, filantropic, binefăcător. Vb. A fi darnic, a fi mărinimos, a fi generos, a-și da cămașa de pe el, a-și da (a-și lua) bucățica de la gură, a avea inimă largă. A dărui, a milui (înv.), a face daruri (cadouri), a da ceva cu mîneci largi, a da ceva cu ocaua lui Cuza, a-și dezlega punga. A-și face milă, a omeni (pop.), a da (cuiva) de pomană, a milui, a-și face (milă și) pomană cu cineva. Adv. Cu dărnicie; (în mod) generos, cu generozitate; din milă; de pomană. V. bunătate, dar, milă, omenie.

Intrare: dărnicie
dărnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărnicie
  • dărnicia
plural
  • dărnicii
  • dărniciile
genitiv-dativ singular
  • dărnicii
  • dărniciei
plural
  • dărnicii
  • dărniciilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dărnicie, dărniciisubstantiv feminin

  • 1. Însușirea de a fi darnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Zgârcitul] azvîrli o pungă cu bani. Cerșetorul rămase mirat d-așa dărnicie. VISSARION, B. 91. DLRLC
    • format_quote Cu fața-n sus poetul visa că se inspiră, Visa că-i un Virgiliu, și-n vis, ca scumpe pietre, Zvîrlea cu dărnicie splendide hexametre. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 72. DLRLC
  • 2. figurat Abundență, belșug, fecunditate, fertilitate, rodnicie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dărnicia solului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat Care noi? se zăpăci omulețul într-atîta dărnicie de voce cîtă îndrepta Gheorghe Dima către dînsul. GALAN, Z. R. 48. DLRLC
etimologie:
  • Darnic + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.