13 definiții pentru dărâmat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRÂMAT, -Ă, dărâmați, -te, adj. 1. Prăbușit, surpat; ruinat; fig. nimicit, distrus. 2. (Despre copaci) Cu ramurile, cu frunzele rupte. [Var.: (reg.) dărmat, -ă adj.] – V. dărâma.

DĂRÂMAT, -Ă, dărâmați, -te, adj. 1. Prăbușit, surpat; ruinat; fig. nimicit, distrus. 2. (Despre copaci) Cu ramurile, cu frunzele rupte. [Var.: (reg.) dărmat, -ă adj.] – V. dărâma.

dărâmat1 sn [At: MDA ms / V: ~rm~ / Pl: ~uri / E: dărâma] 1-6 Dărâmare (1-6)

dărâmat2, ~ă a [At: DA ms / V: (reg) ~rm~ / Pl: ~ați, ~e / E: dărâma] 1 Doborât2. 2 (Fig) Distrus2. 3 Prăbușit2. 4 Ruinat2. 5 (D. clădiri) Demolat2. 6 (D. copaci) Cu ramurile, cu frunzele rupte.

DĂRMAT, -Ă adj. v. dărâmat.

DĂRÎMAT, -Ă, dărîmați, -te, adj. 1. Prăbușit, surpat, distrus, nimicit, ruinat. Trecătorul se rătăcea... printre garduri de nuiele, zăplazuri dărîmate, ziduri risipite. SADOVEANU, Z. C. 79. Rădăcini rămase în malurile dărîmate ca niște gheare de dihanie. GALACTION, O. I 107. Pe zidul dărîmat... crește în fiecare an o iederă. CAMIL PETRESCU, T. II 580. Vede casa-i părintească și cu strașinile-i late Pe sub care se agață cuiburile dărîmate. MACEDONSKI, O. I 86. ◊ Fig. (Adverbial) Mai bine vînd pămîntul, vorbește dărîmat tata. STANCU, D. 99. ♦ (Despre construcții) Desfăcut cu îngrijire pentru a folosi din nou materialul. 2. (Despre copaci) Din care s-au tăiat, s-au rupt ramuri, frunze etc. – Variantă: (regional) dărmat, -ă adj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DĂRÂMAT adj. 1. v. demolat. 2. dărăpănat, năruit, prăbușit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hâit. (O veche construcție ~.)

DĂRÎMAT adj. dărăpănat, năruit, prăbușit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hîit. (O construcție ~.)

DĂRÎMAT s. cădere, dărăpănare, dărîmare, năruire, năruit, prăbușire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbușeală, (înv.) risipă. (~ unui zid.)

Intrare: dărâmat
dărâmat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărâmat
  • dărâmatul
  • dărâmatu‑
  • dărâma
  • dărâmata
plural
  • dărâmați
  • dărâmații
  • dărâmate
  • dărâmatele
genitiv-dativ singular
  • dărâmat
  • dărâmatului
  • dărâmate
  • dărâmatei
plural
  • dărâmați
  • dărâmaților
  • dărâmate
  • dărâmatelor
vocativ singular
plural
dărmat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărmat
  • dărmatul
  • dărmatu‑
  • dărma
  • dărmata
plural
  • dărmați
  • dărmații
  • dărmate
  • dărmatele
genitiv-dativ singular
  • dărmat
  • dărmatului
  • dărmate
  • dărmatei
plural
  • dărmați
  • dărmaților
  • dărmate
  • dărmatelor
vocativ singular
plural
derănat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dărâmat, dărâmaadjectiv

  • 1. Prăbușit, ruinat, surpat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trecătorul se rătăcea... printre garduri de nuiele, zăplazuri dărîmate, ziduri risipite. SADOVEANU, Z. C. 79. DLRLC
    • format_quote Rădăcini rămase în malurile dărîmate ca niște gheare de dihanie. GALACTION, O. I 107. DLRLC
    • format_quote Pe zidul dărîmat... crește în fiecare an o iederă. CAMIL PETRESCU, T. II 580. DLRLC
    • format_quote Vede casa-i părintească și cu strașinile-i late Pe sub care se agață cuiburile dărîmate. MACEDONSKI, O. I 86. DLRLC
    • format_quote figurat (și) adverbial Mai bine vînd pămîntul, vorbește dărîmat tata. STANCU, D. 99. DLRLC
    • 1.1. figurat Distrus, nimicit. DEX '09 DLRLC
    • 1.2. (Despre construcții) Desfăcut cu îngrijire pentru a folosi din nou materialul. DLRLC
  • 2. (Despre copaci) Cu ramurile, cu frunzele rupte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi dărâma DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.