dărâmătură sf [At: DA ms / V: ~rm~ / Pl: ~ri / E: dărâma + -ătură] 1 Zid, clădire dărâmată. 2 Ruină. 3 Material căzut, surpat dintr-o clădire în ruină. 4 (Lpl) Crengi de copaci rupte și doborâte la pământ Si: vreascuri. 5 (Fam) Epitet depreciativ dat unui animal sau unui om slăbănog.

DĂRÂMĂTURĂ ~i f. 1) Rămășiță de construcție dărâmată; ruină. 2) la pl. Crengi uscate căzute din copaci; vreascuri; uscături. 3) fig. fam. depr. Ființă lipsită de vigoare. /a darâma + suf. ~ătură

dărâmătură f. 1. rezultatul dărâmării, ruină; 2. Mold. crăcile arborelui tăiat, vreascuri.

dărmătură sf vz dărâmătură

DĂRĂMĂTURĂ, DĂRÎMĂTURĂ mai adesea pl. DĂRĂMĂTURI sf. 1 Crengi tăiate sau rupte de vînt dintr’un copac și doborîte la pămînt (RV.-CRG.) ¶ 2 Grămadă de cărămizi, moloz, lemne, etc. provenite din dărămarea unei clădiri; ruină: își adună ceata într’o culă, sub niște dărămături de ziduri (ISP.) [dărăma].

DĂRÎMĂTURĂ, dărîmături, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Grămadă de cărămizi, moloz, lemne etc., provenite din dărîmarea, prăbușirea unei construcții. Pe rîuri plutesc dărîmăturile palatelor. RUSSO, O. 33. ♦ Clădire dărîmată, ruinată; ruină. Dar și mai interesante... erau pentru el vechile dărîmături romane. GALACTION, O. I 114. Am dat de-o mănăstire veche toată dărîmături. RETEGANUL, P. I 39. Ajunse la un oraș mare, din care numai dărîmături rămăsese. ISPIRESCU, L. 100. 2. Grămadă de crengi (mai ales uscate) rupte din copaci și doborîte la pămînt; vreascuri. Lîngă gluga de coceni, o stivă înaltă de rădăcini amestecate cu dărîmături de sălcii scorburoase. SADOVEANU, P. M. 30. Ardeau în vîlvătăi dărîmături de copaci. id. Z. C. 32. – Variantă: (regional) dărmătură (EMINESCU, O. 60) s. f.

DĂRMĂTURĂ s. f. v. dărîmătură

dărămătúră f., pl. ĭ. Lucru dărămat, ruină. Hălăcĭugă.

dărâmătură s. f., g.-d. art. dărâmăturii; pl. dărâmături

dărâmătură s. f., g.-d. art. dărâmăturii; pl. dărâmături

dărâmătură s. f., g.-d. art. dărâmăturii; pl. dărâmături

dărâmătură, -ri.

DĂRÂMĂTURĂ s. v. ruină.

DĂRÎMĂTURĂ s. dărăpănătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpătură, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, surpare. (O ~ de casă.)