17 definiții pentru eșec

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EC, eșecuri, s. n. Înfrângere, insucces, neizbândă, nereușită într-o acțiune. – Din fr. échec.

EC, eșecuri, s. n. Înfrângere, insucces, neizbândă, nereușită într-o acțiune. – Din fr. échec.

ec sn [At: NEGULICI / Pl: ~uri / E: fr échec] 1 (Frm) Joc de șah. 2 (Frî) Mutare la jocul de șah care vizează piesa numită „rege” și face necesară protejarea acesteia. 3 (Înv; îe) A ține (pe cineva) în ~ A pune (pe cineva) în dificultate. 4 (Înv; îae) A ține (pe cineva) sub presiune. 5 Nereușită într-o acțiune Si: insucces. 6 Înfrângere suferită de o unitate militară. 7 Înfrângere suferită de un sportiv sau o echipă sportivă.

EC, eșecuri, s. n. Insucces, neizbîndă, nereușită, înfrîngere într-o acțiune. Totuși trebuie să fie o greșeală. Sau ne-a scăpat ceva... Altfel cum se explică eșecul? În laborator toate probele au ieșit bine. BARANGA, I. 179.

EC s.n. Nereușită, insucces, înfrîngere. [< fr. échec].

EC s. n. nereușită, insucces. (< fr. échec)

EC ~uri n. Nerealizare a unei acțiuni la care s-a depus un efort fizic sau intelectual susținut; insucces; nereușită. /<fr. échec

eșec n. pagubă mare, neizbândă (= fr. echec).

*eșéc n., pl. urĭ (fr. échec, insucces, pl. échecs, jocu de șah. V. șah). Barb. Fiasco, cădere, nereușită, nesucces. A suferi un eșec, a face fiasco, a da chix. V. eșuez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EC s. 1. insucces, nereușită, (rar) neizbândă, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ într-o acțiune). 2. v. cădere. 3. v. înfrângere.

EC s. 1. insucces, nereușită, (rar) neizbîndă. (~ într-o acțiune.) 2. cădere, insucces, nereușită, picare, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ la un examen.) 3. bătaie, înfrîngere. (A suferit primul ~ într-un meci.)

Eșec ≠ reușită, succes, victorie

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ec (eșecuri), s. n. – Înfrîngere, insucces, nereușită. Fr. échec.Der. eșua, vb., din fr. échouer.

Intrare: eșec
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ec
  • ecul
  • ecu‑
plural
  • ecuri
  • ecurile
genitiv-dativ singular
  • ec
  • ecului
plural
  • ecuri
  • ecurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ec, eșecurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.