14 definiții pentru educa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare.

EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societății etc. – Din fr. éduquer, lat. educare.

educa vt [At: IORGOVICI, O. 1046/12 / Pzi: edúc și (îvr) ~ucéz / E: fr éduquer, lat educare] 1 A influența în mod sistematic (și în cadru organizat) formarea și dezvoltarea însușirilor intelectuale, morale, fizice etc. ale copiilor, ale tineretului sau ale oamenilor Si: (înv) educălui (1). 2 (C.i. copii, tineri, oameni, colectivități umane) A forma prin educație Si: (înv) a educarisi, a educălui (2), a instrui. 3 A dirija dezvoltarea unor însușiri sufletești, morale, artistice etc. într-o anumită direcție Si: a deprinde, a obișnui (înv) a educălui (3).

EDUCÁ, edúc, vb. I. Tranz. A influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului; a da creștere, a crește. Învățătorul trebuie să educe pe elevi în spiritul patriotismului socialist și al internaționalismului proletar, în spiritul luptei împotriva dușmanilor interni și externi ai regimului de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 459. Educîndu-i pe elevii săi în spiritul iubirii înflăcărate pentru patrie, în spiritul muncii, în spiritul păcii, Makarenko a respins pacifismul inactiv, verbal, demobilizator. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 5/6. Tinerele generațiuni care le trec prin mînă, cînd vor deveni cetățeni, vor fi perfect educate și solid instruite și vor face fala națiunii. CARAGIALE, O. II 173. ♦ A ajuta pe cineva să dobîndească un nivel mai înalt de cunoștințe (în domeniul profesional, ideologic, cultural). Organizațiile de partid trebuie să educe membrii de partid astfel încît să asigure rolul de avangardă al comuniștilor în toate acțiunile inițiate de partid. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 504.

EDUCÁ vb. I. tr. A crește, a forma pe cineva prin educație. [P.i. edúc. / < fr. éduquer, it., lat. educare].

EDUCÁ vb. tr. a crește, a forma pe cineva prin educație. (< fr. éduquer, lat. educare)

A EDUCÁ edúc tranz. (persoane) A forma prin educație. /<fr. éduquer, lat. educare

educà v. a crește copii, a le da educațiune.

*edúc, a v. tr. (fr. éduquer, d. lat. éduco, -áre). A crește, a învăța copiiĭ să fie oamenĭ de omenie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

educa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. educ, 2 sg. educi, 3 edu; conj. prez. 1 sg. să educ, 3 să educe

educa (a ~) vb., ind. prez. 3 edu

educá vb., ind. prez. 1 sg. edúc, 3 sg. și pl. edúcă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EDUCÁ vb. a crește, a forma, (înv.) a pedepsi. (A ~ tânăra generație.)

EDUCA vb. a crește, a forma, (înv.) a pedepsi. (A ~ tînăra generație în spiritul patriotismului.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

educá (edúc, educát), vb. – A forma pe cineva prin educație. Fr. éduquer.Der. (din fr.) educabil, adj.; educativ, adj.; educați(un)e, s. f.; educator, adj.; needucat, adj.; reeduca, vb.

Intrare: educa
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • educa
  • educare
  • educat
  • educatu‑
  • educând
  • educându‑
singular plural
  • edu
  • educați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • educ
(să)
  • educ
  • educam
  • educai
  • educasem
a II-a (tu)
  • educi
(să)
  • educi
  • educai
  • educași
  • educaseși
a III-a (el, ea)
  • edu
(să)
  • educe
  • educa
  • educă
  • educase
plural I (noi)
  • educăm
(să)
  • educăm
  • educam
  • educarăm
  • educaserăm
  • educasem
a II-a (voi)
  • educați
(să)
  • educați
  • educați
  • educarăți
  • educaserăți
  • educaseți
a III-a (ei, ele)
  • edu
(să)
  • educe
  • educau
  • educa
  • educaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

educa, educverb

  • 1. A forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic și organizat dezvoltarea intelectuală, morală și fizică a copiilor și tineretului sau, prin extensiune, a oamenilor, a societății etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Învățătorul trebuie să educe pe elevi în spiritul patriotismului socialist și al internaționalismului proletar, în spiritul luptei împotriva dușmanilor interni și externi ai regimului de democrație populară. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 459. DLRLC
    • format_quote Educîndu-i pe elevii săi în spiritul iubirii înflăcărate pentru patrie, în spiritul muncii, în spiritul păcii, Makarenko a respins pacifismul inactiv, verbal, demobilizator. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 5/6. DLRLC
    • format_quote Tinerele generațiuni care le trec prin mînă, cînd vor deveni cetățeni, vor fi perfect educate și solid instruite și vor face fala națiunii. CARAGIALE, O. II 173. DLRLC
    • format_quote Organizațiile de partid trebuie să educe membrii de partid astfel încît să asigure rolul de avangardă al comuniștilor în toate acțiunile inițiate de partid. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 504. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.