EGALITATE, egalități, s. f. 1. Faptul de a fi egal; stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Situație în care mai mulți participanți realizează același număr de puncte în cadrul aceluiași concurs. 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor și tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri, prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri. 3. (Mat.) Relație între două sau mai multe cantități, elemente, termeni etc. egali; expresie a acestei relații, scrisă cu ajutorul semnului egal. – Din fr. égalité.

egalitate sf [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 306/10 / V: (înv) ecua~ (P: ~cu-a~), ecva~ / Pl: ~tăți / E: fr égalité, lat aequalitas, -tatis] 1 Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor (statelor sau națunilor) li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri prevăzute de regula de drept. 2 Situație în care oamenii (statele sau națiunile) au aceleași drepturi, aceleași îndatoriri, aceleași avantaje etc. 3 (Spt) Situație în care mai mulți participanți sau mai multe echipe realizează același număr de puncte în cadrul aceluiași concurs sau în clasamentul general. 4 Stare, situație a două sau a mai multe obiecte, fenomene etc. care sunt sau au ajuns la același nivel (de evoluție, de dezvoltare, de importanță, al calității, al intensității etc.). 5 (Mat; Fiz) Relație între două sau mai multe cantități, elemente, termeni etc. egali. 6 (Pex; Mat; Fiz) Expresie a acestei relații scrise cu ajutorul semnului egal. 7 Însușire sau calitate de a fi egal. corectat(ă)

*EGALITATE sf. 1 Însușirea a tot ce este egal, de o potrivă cu cineva sau ceva: ~a a două linii, a două sume; ~ de vîrstă, de merit ¶ 2 ~ înaintea legii, stare în care se află cetățenii de ori-ce rang, de ori-ce clasă socială, fără excepțiuni sau privilegii, avînd toți aceleași datorii și bucurîndu-se de aceleași drepturi ¶ 3 Organizațiune socială în care toate privilegiile claselor sînt desființate: ~a este o aspirațiune nobilă și generoasă a omului de bine I. -GH. ¶ 4 Uniformitate: ~ pasului, pulsului ¶ 5 ~ de caracter, păstrarea neclintită a aceluiaș caracter în ori-ce împrejurare [fr.].

EGALITATE, egalități, s. f. 1. Faptul de a fi egal, stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Situație în care mai mulți participanți realizează același număr de puncte în cadrul aceluiași concurs. 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor și tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri, prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri. 3. (Mat.) Relație între două sau mai multe cantități, elemente, termeni etc. egali; expresie a acestei relații, scrisă cu ajutorul semnului egal (2). – Din fr. égalité.

EGALITATE, egalități, s. f. 1. Faptul de a fi egal; stare a două sau mai multe lucruri egale între ele. Egalitatea a două triunghiuri. Egalitatea juridică a persoanelor. ♦ (Sport) Același număr de puncte realizat de unul sau mai mulți participanți în cadrul aceluiași concurs sau în clasamentul general. Echipele au terminat la egalitate. 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor și tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri, prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii (găsindu-se în aceleași raporturi față de mijloacele de producție) se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri. Între toate țările trebuie să se stabilească legături economice și culturale bazate pe egalitate și avantaje reciproce, fără nici un fel de discriminare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2756. Egalitatea este acolo numai unde legile nu recunosc nici într-un caz drept de naștere. BOLLIAC, O. 260. (Urmat de determinări introduse prin prep. «în» sau «de», indică domeniul în care se face comparația) Înfăptuirea deplinei egalități în drepturi a minorităților naționale este una din cele mai mari cuceriri ale poporului nostru. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2746. 3. Ansamblu a două expresii matematice reunite prin semnul egal ( = ).

EGALITATE s.f. 1. Faptul de a fi egal; silarea[!], egalizarea retribuirii muncii, a trebuințelor și consumului personal al membrilor societății. ♦ Stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Rezultat constituit dintr-un număr egal de puncte realizat de mai mulți participanți la o competiție; situație în care există un asemenea rezultat. 2. Principiu potrivit căruia tuturor oamenilor, tuturor statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri. 3. Grupare a două expresii matematice legate prin semnul egal (=). [Cf. fr. égalité, lat. aequalitas].

EGALITATE s. f. 1. stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ◊ (sport) rezultat constituit dintr-un număr egal de puncte. 2. principiu potrivit căruia tuturor oamenilor, statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri. 3. (mat.) echivalență între două sau mai multe mărimi, elemente, factori etc. egali; expresie a acestei relații redată prin semnul egal (=). (< fr. égalité)

EGALITATE ~ăți f. 1) Caracter egal; lipsă de diferență; identitate. 2) mat. Relație între două mărimi egale. 3) sport Situație în care mai mulți concurenți realizează același număr de puncte. A termina jocul la ~. [G.-D. egalității] /<fr. égalité, lat. aequalitas, ~atis

*egalitáte f. (fr. égalité). Raportu dintre doŭă lucrurĭ egale: egalitatea a doŭă numere. Lipsă de diferență între oamenĭ: justiția se opune egalitățiĭ dorite de uniĭ oamenĭ.

ecualitate sf vz egalitate

ecvalitate sf vz egalitate

EX AEQUO (lat.) = La fel. La un concurs, cînd doi candidați au căpătat aceeași medie, sînt ex aequo.

egalitate s. f., g.-d. art. egalității; pl. egalități

egalitate s. f., g.-d. art. egalității; pl. egalități

egalitate s. f., g.-d. art. egalității; pl. egalități

EGALITATE s. v. paritate.

EGALITATE s. paritate. (~ numerică, valorică.)

Egalitate ≠ inegalitate

EGALITATE s. f. (cf. fr. égalité, lat. aequalitas): valoare relațională a comparației la adjective și la adverbe, care presupune o intensitate relativă a însușirilor sau a caracteristicilor comparate, doi termeni de comparație și o realizare cu mijloace gramaticale (cu formanți sau morfeme) neschimbătoare. Ea are în vedere însușirea a două obiecte (sau a aceluiași obiect privit în împrejurări diferite) sau caracteristica acțiunii efectuate de doi autori (sau de același autor în împrejurări diferite) în măsură egală. Termen folosit în sintagma tradițională comparativ de e. (v. și comparativ).

Egalitate, dar nu pentru căței – în fabula Cîinele și cățelul de Grigore Alexandrescu, dulăul de curte Samson, combătînd mîndria unor animale care se consideră „nobile”, pledează pentru egalitate între dobitoace: cîinii să fie deopotrivă cu leii, urșii, lupii etc. Cățelul Samurache, auzind acest lucru, aprobă bucuros: „Simțămîntul vostru îl cinstesc, frații mei”. „Noi, frații tăi?” – răspunde dulăul plin de mînie… „Adevărat vorbeam Că nu iubesc mîndria, și că urăsc pe lei, Că voi egalitate, dar nu pentru căței”. LIT.

LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE, deviza Republicii Franceze, adoptată în iunie 1793.

Ex aequo (lat. „La egalitate”) – Cînd doi candidați la un examen au obținut aceleași note, sau cînd doi sportivi au cucerit același loc și același premiu, se spune că au ieșit ex aequo.