ELIMINA, elimin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu); spec. a da pe un elev afară din școală. ♦ A îndepărta din plămâni aerul (în procesul respirației); a expira. – Din fr. éliminer, lat. eliminare.

elimina [At: PROT. – POP., N. D. / Pzi: elimin și (înv) ~nez / E: fr éliminer] 1-2 vtr (C.i. substanțe, elemente chimice etc.) A (se) pune în stare de libertate dintr-un amestec, dintr-o combinație chimică etc. 3 vr (D. căldură) A se degaja. 4-5 vtr A (se) exclude. 6 vt (Pex) A nu accepta o idee. 7-8 vt (Pex) A respinge pe cineva sau ceva. 9 vt A face să nu mai existe Si: a suprima, a ucide. 10 vt (Rar) A șterge dintr-un text, de pe o listă etc. 11 vt (Mat; c.i. o necunoscută) A face să dispară dintr-o ecuație algebrică. 12-13 vt (Spc; c.i. elevi, studenți) A da afară dintr-o instituție de învățământ (definitiv sau) pe o perioadă limitată. 14 vt (Pex) A nu primi la un examen. 15 vt (C.i. persoane) A scoate dintr-o funcție. 16-17 vt (C.i. sportivi, concurenți) A înlătura dintr-o competiție în urma (rezultatelor slabe obținute sau a) săvârșirii unor acte de indisciplină. 18 vt (D. organism; c.i. substanțe, secreții etc.) A da afară. 19 vt (Spc; d. aer) A expira.

ELIMINA, elimin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu); spec. a da pe un elev afară din școală. ♦ A îndepărta din plămâni aerul (în procesul respirației); a expira (1). – Din fr. éliminer, lat. eliminare.

ELIMINA, elimin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude dintr-un tot, dintr-un ansamblu. Organismul elimină toxinele. ▭ Datorită respirației... sîngele poate absorbi fără întrerupere cantități mereu noi de oxigen și poate elimina în aerul înconjurător bioxidul de carbon acumulat în el. ANATOMIA 66. ♦ (În învățămînt) A da afară din școală. Vei fi eliminat din școală. Imediat voi supune cazul dumitale conferinței profesorale. SADOVEANU, N. F. 145.

ELIMINA vb. I. tr. A scoate, a îndepărta, a înlătura; (spec.) a da afară din școală. [P.i. elimin, 3,6 -nă. / < fr. éliminer, it., lat. eliminare].

ELIMINA vb. tr. a scoate, a îndepărta, a înlătura; (spec.) a da afară din școală. (< fr. éliminer, lat. eliminare)

A ELIMINA elimin tranz. 1) (substanțe, materii, alternative etc.) A îndepărta printr-o selecție. 2) A da afară; a nu admite; a exclude. ~ un elev din școală. 3) A face să nu mai existe; a suprima; a lichida. ~ dificultățile. ~ o necunoscută. /<fr. éliminer, lat. eliminare

eliminà v. 1. a da afară, a depărta: a elimina pe un solicitator; 2. fig. a suprima: a elimina un nume din listă.

*elímin și -ez, a -á v. tr. (lat. e-limino, -áre, d. limen, prag). Daŭ afară, expulsez, a elimina un elev dintr’o școală. Expulsez din organizm: a elimina materiile toxice. Mat. Suprim, șterg: a elimina o necunoscută.

elimina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. elimin, 3 elimină; conj. prez. 1 sg. să elimin, 3 să elimine

elimina (a ~) vb., ind. prez. 3 elimină

elimina vb., ind. prez. 1 sg. elimin, 3 sg. și pl. elimină

elimin.

ELIMINA vb. 1. v. anula. 2. v. scoate. 3. v. curăța. 4. a scoate. (A ~ un element dintr-o serie.) 5. v. suprima. 6. a evacua. (A ~ fecale, gaze.) 7. v. exclude. 8. v. înlătura.

ELIMINA vb. 1. a anula, a înlătura, a scoate, a suprima, a șterge, a tăia, (reg.) a ștricui. (A ~ un rînd, un fragment dintr-un text.) 2. a depărta, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ petele de grăsime de pe haine.) 3. a curăța, a îndepărta, a înlătura. (A ~ murdăria de pe jos.) 4. a scoate. (A ~ un element dintr-o serie.) 5. a înlătura, a scoate, a suprima, (Transilv. și Bucov.) a delătura. (A ~ dulciurile din alimentație.) 6. a evacua. (A ~ fecale, gaze.) 7. a exclude, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.) 8. a îndepărta, a înlătura, a suprima. (A ~ cauza răului.)

A elimina ≠ a primi

A ELIMINA GAZE INTESTINALE a se băși, a se bese, a călca pe broască, a fi mâncat de prin gunoaie, a gaza, a se pârțâi, a trage bășini / pârțuri / rachete / vânturi.